Psalmii 104
1 Binecuvântează pe DOMNUL, suflete al meu. DOAMNE Dumnezeul meu, tu ești foarte mare; tu ești îmbrăcat cu onoare și maiestate.
Lofva Herran, min själ; Herre, min Gud, du äst ganska härlig, du äst dägelig och allstinges väl beprydd.
2 Cel care se acoperă cu lumină precum cu o haină, cel care întinde cerurile ca pe o perdea,
Ljus är din klädnad, som du uppå hafver; du utsträcker himmelen såsom ett tapet.
3 Cel care pune bârnele cămărilor lui în ape, cel care face din nori carul său; cel care umblă pe aripile vântului;
Du hvälfver honom ofvan med vatten; du far i skyn såsom i en vagn, och går på vädrens vingar;
4 Cel care face îngerii lui duhuri; pe servitorii lui un foc arzând;
Du, som gör dina Änglar till väder, och dina tjenare till eldslåga;
5 Care a pus fundațiile pământului, ca să nu fie clintit niciodată.
Du, som grundar jordena på hennes botten, så att hon blifver i evig tid.
6 Tu l-ai acoperit cu adâncul precum cu o haină, apele au stat deasupra munților.
Med djupet betäcker du henne, såsom med ett kläde, och vatten stå öfver bergen.
7 La mustrarea ta ele au fugit; la vocea tunetului tău au plecat în grabă.
Men för ditt näpsande fly de; för ditt dundrande fara de bort.
8 Ele urcă pe munți; coboară pe văi spre locul pe care tu l-ai întemeiat pentru ele.
Bergen resa högt upp, och dalarna sätta sig ned i det rum, som du dem skickat hafver.
9 Ai așezat un hotar ca ele să nu treacă peste el, ca să nu se întoarcă din nou să acopere pământul.
Du hafver satt ett mål, der komma de intet öfver; och måga icke åter betäcka jordena.
10 El trimite izvoarele în văile care aleargă printre dealuri.
Du låter källor uppbrista i dalomen, så att vatten emellan bergen flyta;
11 Ele adapă fiecare fiară a câmpului, măgarii sălbatici își astâmpără setea.
Att all djur på markene måga dricka, och vildåsnarna sin törst släcka.
12 Prin ele păsările cerului, care cântă printre ramuri, își vor avea locuințele.
När dem sitta himmelens foglar, och sjunga på qvistarna.
13 El adapă dealurile din cămările lui, pământul este săturat cu rodul lucrărilor tale.
Du fuktar bergen ofvanefter; du gör landet fullt med frukt, den du förskaffar.
14 El face să crească iarba pentru vite și verdeață pentru folosul omului, ca să aducă hrană din pământ;
Du låter gräs växa för boskapen, och säd menniskomen till nytto; att du skall låta komma bröd utaf jordene;
15 Și vin, care face inima omului veselă, și untdelemn pentru a face fața lui să strălucească și pâine care întărește inima omului.
Och att vin skall fröjda menniskones hjerta, och hennes ansigte dägeligit varda af oljo, och bröd styrka menniskones hjerta;
16 Copacii DOMNULUI sunt plini de sevă; cedrii Libanului, pe care i-a sădit,
Att Herrans trä skola full med must stå; de cedreträ på Libanon, som han planterat hafver.
17 Unde păsările își fac cuiburile; cât despre barză, brazii sunt casa ei.
Der hafva foglarna sitt näste, och hägrar bo uppe i furoträn.
18 Dealurile înalte sunt un loc de scăpare pentru caprele sălbatice; și stâncile pentru iepuri.
De höga berg äro de stengetters tillflykt, och stenklyfterna de kunilers.
19 El a rânduit luna pentru anotimpuri, soarele își cunoaște apusul.
Du gör månan, till att derefter skifta året; solen vet sin nedergång.
20 Tu faci întuneric și este noapte, în care toate fiarele pădurii se furișează.
Du gör mörker, att natt varder; då draga sig all vilddjur ut;
21 Leii tineri răcnesc după prada lor și își caută hrana de la Dumnezeu.
De unga lejon, som ryta efter rof, och sin mat söka af Gudi;
22 Soarele răsare, ei se adună și se culcă în vizuinile lor.
Men när solen uppgår, draga de bort, och lägga sig uti sina kulor.
23 Omul iese la lucrarea lui și la munca lui până seara.
Så går då menniskan ut till sitt arbete, och till sitt åkerverk intill aftonen.
24 DOAMNE, cât de multe sunt lucrările tale! În înțelepciune le-ai făcut pe toate, pământul este plin de bogățiile tale.
Herre, huru äro din verk så stor och mång! Du hafver visliga skickat dem all, och jorden är full af dina ägodelar.
25 Așa este această măreață și largă mare, în care sunt nenumărate lucruri furișându-se, deopotrivă fiare mici și mari.
Hafvet, det så stort och vidt är, der kräla uti, utan tal, både stor och liten djur.
26 Acolo merg corăbiile, acolo este acel leviatan, tu l-ai făcut să se joace în ea.
Der gå skepp; der äro hvalfiskar, som du gjort hafver, att de deruti leka skola.
27 Acestea toate te așteptă, ca să le dai hrana la timpul cuvenit.
Allt vänter efter dig, att du skall gifva dem mat i sin tid.
28 Ce le dai, ele adună, tu îți deschizi mâna, ele se umplă cu bunătăți.
Då du gifver dem, så samla de; när du upplåter dina hand, så varda de med god ting mättade.
29 Îți ascunzi fața, ele se tulbură; le iei suflarea, ele mor și se întorc în țărâna lor.
Om du fördöljer ditt ansigte, så varda de förskräckte; du tager deras anda bort, så förgås de, och varda åter till stoft igen.
30 Trimiți duhul tău, ele sunt create și înnoiești fața pământului.
Du låter ut din anda, så varda de skapade, och du förnyar jordenes ansigte.
31 Gloria DOMNULUI va dăinui pentru totdeauna, DOMNUL se va bucura în lucrările lui.
Herrans ära är evig; Herren hafver behag till sin verk.
32 El se uită pe pământ și acesta tremură, atinge dealurile și ele fumegă.
Han ser uppå jordena, så bäfvar hon; han kommer vid bergen, så ryka de.
33 Voi cânta DOMNULUI cât timp trăiesc, voi cânta laudă Dumnezeului meu cât timp voi fi.
Jag vill sjunga Herranom i mina lifsdagar, och lofva min Gud, så länge jag är till.
34 Meditația mea despre el va fi dulce, mă voi veseli în DOMNUL.
Mitt tal behage honom väl; jag gläder mig af Herranom.
35 Să fie mistuiți păcătoșii de pe pământ și să nu mai fie cei stricați. Binecuvântează pe DOMNUL, suflete al meu. Lăudați pe DOMNUL.
Syndarena hafve en ända på jordene, och de ogudaktige vare icke mer till; lofva, min själ, Herran. Halleluja.
