Psalmii 104
1 Binecuvântează pe DOMNUL, suflete al meu. DOAMNE Dumnezeul meu, tu ești foarte mare; tu ești îmbrăcat cu onoare și maiestate.
Bendice, alma mía, al SEÑOR. SEÑOR, Dios mío, mucho te has engrandecido; de gloria y de hermosura te has vestido.
2 Cel care se acoperă cu lumină precum cu o haină, cel care întinde cerurile ca pe o perdea,
El que se cubre de luz como de vestidura, que extiende los cielos como una cortina;
3 Cel care pune bârnele cămărilor lui în ape, cel care face din nori carul său; cel care umblă pe aripile vântului;
que establece sus aposentos entre las aguas; el que pone las nubes por su carroza, el que anda sobre las alas del viento;
4 Cel care face îngerii lui duhuri; pe servitorii lui un foc arzând;
el que hace a sus ángeles espíritus, sus ministros fuego flameante.
5 Care a pus fundațiile pământului, ca să nu fie clintit niciodată.
El fundó la tierra sobre sus basas; no se moverá por ningún siglo.
6 Tu l-ai acoperit cu adâncul precum cu o haină, apele au stat deasupra munților.
Con el abismo, como con vestido, la cubriste; sobre los montes estaban las aguas.
7 La mustrarea ta ele au fugit; la vocea tunetului tău au plecat în grabă.
A tu reprensión huyeron; por el sonido de tu trueno se apresuraron;
8 Ele urcă pe munți; coboară pe văi spre locul pe care tu l-ai întemeiat pentru ele.
salieron los montes, descendieron por los valles a este lugar que tú les fundaste.
9 Ai așezat un hotar ca ele să nu treacă peste el, ca să nu se întoarcă din nou să acopere pământul.
Les pusiste término, el cual no traspasarán; ni volverán a cubrir la tierra.
10 El trimite izvoarele în văile care aleargă printre dealuri.
Tú eres el que envías las fuentes por los arroyos; van entre los montes.
11 Ele adapă fiecare fiară a câmpului, măgarii sălbatici își astâmpără setea.
Abrevan a todas las bestias del campo; quebrantan su sed los asnos salvajes.
12 Prin ele păsările cerului, care cântă printre ramuri, își vor avea locuințele.
Junto a aquellos habitan las aves de los cielos; entre las hojas dan voces.
13 El adapă dealurile din cămările lui, pământul este săturat cu rodul lucrărilor tale.
El que riega los montes desde sus aposentos; del fruto de sus obras se sacia la tierra.
14 El face să crească iarba pentru vite și verdeață pentru folosul omului, ca să aducă hrană din pământ;
El que hace producir el heno para las bestias, y la hierba para el servicio del hombre; sacando el pan de la tierra.
15 Și vin, care face inima omului veselă, și untdelemn pentru a face fața lui să strălucească și pâine care întărește inima omului.
Y el vino que alegra el corazón del hombre; haciendo relumbrar el rostro con el aceite, y el pan que sustenta el corazón del hombre.
16 Copacii DOMNULUI sunt plini de sevă; cedrii Libanului, pe care i-a sădit,
Se sacian los árboles del SEÑOR, los cedros del Líbano que él plantó.
17 Unde păsările își fac cuiburile; cât despre barză, brazii sunt casa ei.
Para que allí aniden las aves; en las hayas tiene su casa la cigüeña.
18 Dealurile înalte sunt un loc de scăpare pentru caprele sălbatice; și stâncile pentru iepuri.
Los montes altos para las cabras monteses; las peñas, madrigueras para los conejos.
19 El a rânduit luna pentru anotimpuri, soarele își cunoaște apusul.
Hizo la luna para los tiempos; el sol conoció su occidente.
20 Tu faci întuneric și este noapte, în care toate fiarele pădurii se furișează.
Pones las tinieblas, y es la noche; en ella corren todas las bestias del monte.
21 Leii tineri răcnesc după prada lor și își caută hrana de la Dumnezeu.
Los leoncillos braman a la presa, y para buscar de Dios su comida.
22 Soarele răsare, ei se adună și se culcă în vizuinile lor.
Sale el sol, se recogen, y se echan en sus cuevas.
23 Omul iese la lucrarea lui și la munca lui până seara.
Sale el hombre a su hacienda, y a su labranza hasta la tarde.
24 DOAMNE, cât de multe sunt lucrările tale! În înțelepciune le-ai făcut pe toate, pământul este plin de bogățiile tale.
¡Cuán muchas son tus obras, oh SEÑOR! Hiciste todas ellas con sabiduría; la tierra está llena de tu posesión.
25 Așa este această măreață și largă mare, în care sunt nenumărate lucruri furișându-se, deopotrivă fiare mici și mari.
Asimismo este gran mar y ancho de términos; allí hay peces sin número, animales pequeños y grandes.
26 Acolo merg corăbiile, acolo este acel leviatan, tu l-ai făcut să se joace în ea.
Allí andan navíos; allí este leviatán que hiciste para que jugase en él.
27 Acestea toate te așteptă, ca să le dai hrana la timpul cuvenit.
Todos ellos esperan a ti, para que les des su comida a su tiempo.
28 Ce le dai, ele adună, tu îți deschizi mâna, ele se umplă cu bunătăți.
Les das, recogen; abres tu mano, se sacian de bien.
29 Îți ascunzi fața, ele se tulbură; le iei suflarea, ele mor și se întorc în țărâna lor.
Escondes tu rostro, se turban; les quitas el espíritu, dejan de ser, y se tornan en su polvo.
30 Trimiți duhul tău, ele sunt create și înnoiești fața pământului.
Envías tu espíritu, se crean; y renuevas la faz de la tierra.
31 Gloria DOMNULUI va dăinui pentru totdeauna, DOMNUL se va bucura în lucrările lui.
Sea la gloria al SEÑOR para siempre; alégrese SEÑOR en sus obras;
32 El se uită pe pământ și acesta tremură, atinge dealurile și ele fumegă.
el cual mira a la tierra, y ella tiembla; toca en los montes, y humean.
33 Voi cânta DOMNULUI cât timp trăiesc, voi cânta laudă Dumnezeului meu cât timp voi fi.
Al SEÑOR cantaré en mi vida; a mi Dios diré salmos mientras viviere.
34 Meditația mea despre el va fi dulce, mă voi veseli în DOMNUL.
Me será suave hablar de él; yo me alegraré en el SEÑOR.
35 Să fie mistuiți păcătoșii de pe pământ și să nu mai fie cei stricați. Binecuvântează pe DOMNUL, suflete al meu. Lăudați pe DOMNUL.
Sean consumidos de la tierra los pecadores, y los impíos dejen de ser. Bendice, alma mía, al SEÑOR. Alelu-JAH ( Alabemos al SEÑOR ).
