Psalmii 104
1 Binecuvântează pe DOMNUL, suflete al meu. DOAMNE Dumnezeul meu, tu ești foarte mare; tu ești îmbrăcat cu onoare și maiestate.
¡Bendice a Yahvé, alma mía! ¡Yahvé, Dios mío, cuán grande eres! Te has vestido de majestad y de belleza,
2 Cel care se acoperă cu lumină precum cu o haină, cel care întinde cerurile ca pe o perdea,
envuelto en luz como en un manto. Extendiste el cielo como un cortinaje;
3 Cel care pune bârnele cămărilor lui în ape, cel care face din nori carul său; cel care umblă pe aripile vântului;
construiste tu morada superior sobre las aguas, haces de las nubes tu carroza, cabalgas sobre las alas del viento.
4 Cel care face îngerii lui duhuri; pe servitorii lui un foc arzând;
A los vientos haces tus mensajeros, y ministros tuyos los relámpagos centellantes.
5 Care a pus fundațiile pământului, ca să nu fie clintit niciodată.
Cimentaste la tierra sobre sus bases de suerte que no vacile jamás.
6 Tu l-ai acoperit cu adâncul precum cu o haină, apele au stat deasupra munților.
La habías cubierto con el océano como de un manto; las aguas se posaban sobre los montes.
7 La mustrarea ta ele au fugit; la vocea tunetului tău au plecat în grabă.
Mas huyeron a un grito tuyo, —temblaron a la voz de tu trueno,
8 Ele urcă pe munți; coboară pe văi spre locul pe care tu l-ai întemeiat pentru ele.
surgieron los montes, bajaron los valles—, hasta el lugar que les habías destinado.
9 Ai așezat un hotar ca ele să nu treacă peste el, ca să nu se întoarcă din nou să acopere pământul.
Les fijaste un límite que no traspasarán, para que no vuelvan a cubrir la tierra.
10 El trimite izvoarele în văile care aleargă printre dealuri.
Haces correr en arroyos las fuentes que brotan entre los montes,
11 Ele adapă fiecare fiară a câmpului, măgarii sălbatici își astâmpără setea.
para que beban todas las bestias del campo y sacien su sed los asnos monteses.
12 Prin ele păsările cerului, care cântă printre ramuri, își vor avea locuințele.
A sus orillas posan las aves del cielo, que cantan entre el ramaje.
13 El adapă dealurile din cămările lui, pământul este săturat cu rodul lucrărilor tale.
Desde tu morada riegas los montes; la tierra se sacia del fruto de tus obras.
14 El face să crească iarba pentru vite și verdeață pentru folosul omului, ca să aducă hrană din pământ;
Produces el heno para los ganados, y las plantas que sirven al hombre, para que saque pan de la tierra,
15 Și vin, care face inima omului veselă, și untdelemn pentru a face fața lui să strălucească și pâine care întărește inima omului.
y vino que alegre el corazón del hombre; para que el aceite dé brillo a su rostro y el pan vigorice su corazón.
16 Copacii DOMNULUI sunt plini de sevă; cedrii Libanului, pe care i-a sădit,
Satúranse los árboles de Yahvé, los cedros del Líbano que Él plantó.
17 Unde păsările își fac cuiburile; cât despre barză, brazii sunt casa ei.
Las aves anidan en ellos; en los abetos tiene su casa la cigüeña.
18 Dealurile înalte sunt un loc de scăpare pentru caprele sălbatice; și stâncile pentru iepuri.
Los altos montes dan refugio a los antílopes, las peñas, a los conejos.
19 El a rânduit luna pentru anotimpuri, soarele își cunoaște apusul.
Para señalar los tiempos, hiciste la luna; el sol conoce la hora de su ocaso.
20 Tu faci întuneric și este noapte, în care toate fiarele pădurii se furișează.
Mandas las tinieblas, y viene la noche; en ellas rondan todas las fieras de las selvas.
21 Leii tineri răcnesc după prada lor și își caută hrana de la Dumnezeu.
Los leoncillos rugen en pos de la presa, e imploran de Dios el sustento;
22 Soarele răsare, ei se adună și se culcă în vizuinile lor.
al salir el sol se retiran, y se tienden en sus madrigueras;
23 Omul iese la lucrarea lui și la munca lui până seara.
y el hombre acude a su trabajo, a su labranza, hasta la tarde.
24 DOAMNE, cât de multe sunt lucrările tale! În înțelepciune le-ai făcut pe toate, pământul este plin de bogățiile tale.
¡Cuán variadas son tus obras, oh Yahvé! Todo lo hiciste con sabiduría; llena está la tierra de tus riquezas.
25 Așa este această măreață și largă mare, în care sunt nenumărate lucruri furișându-se, deopotrivă fiare mici și mari.
Mira el mar, grande y anchuroso: allí un hormiguear sin número, de animales pequeños y grandes.
26 Acolo merg corăbiile, acolo este acel leviatan, tu l-ai făcut să se joace în ea.
Allí transitan las naves, y ese leviatán que creaste para que en él juguetease.
27 Acestea toate te așteptă, ca să le dai hrana la timpul cuvenit.
Todos esperan de Ti que a su tiempo les des el alimento.
28 Ce le dai, ele adună, tu îți deschizi mâna, ele se umplă cu bunătăți.
Se lo das y ellos lo toman; al abrir Tú la mano se hartan de bienes.
29 Îți ascunzi fața, ele se tulbură; le iei suflarea, ele mor și se întorc în țărâna lor.
Si Tú escondes el rostro, desfallecen; si retiras Tú su aliento, expiran, y vuelven a su polvo.
30 Trimiți duhul tău, ele sunt create și înnoiești fața pământului.
Cuando envías tu soplo, son creados, y renuevas la faz de la tierra.
31 Gloria DOMNULUI va dăinui pentru totdeauna, DOMNUL se va bucura în lucrările lui.
Sea eterna la gloria de Yahvé; gócese Yahvé en sus obras.
32 El se uită pe pământ și acesta tremură, atinge dealurile și ele fumegă.
Mira Él a la tierra, y ella tiembla; toca Él los montes, y humean.
33 Voi cânta DOMNULUI cât timp trăiesc, voi cânta laudă Dumnezeului meu cât timp voi fi.
A Yahvé cantaré mientras viva; tañeré salmos a mi Dios mientras yo tenga el ser.
34 Meditația mea despre el va fi dulce, mă voi veseli în DOMNUL.
Séanle gratos mis acentos! Yo en Yahvé me gozaré.
35 Să fie mistuiți păcătoșii de pe pământ și să nu mai fie cei stricați. Binecuvântează pe DOMNUL, suflete al meu. Lăudați pe DOMNUL.
¡Sean quitados de la tierra los pecadores y no haya más impíos! ¡Bendice, alma mía, a Yahvé! ¡Hallelú Yah!
