Psalmii 104
1 Binecuvântează pe DOMNUL, suflete al meu. DOAMNE Dumnezeul meu, tu ești foarte mare; tu ești îmbrăcat cu onoare și maiestate.
Bemdize, ó alma minha, ao Senhor: Senhor Deus meu, tu és magnificentissimo, estás vestido de gloria e de magestade.
2 Cel care se acoperă cu lumină precum cu o haină, cel care întinde cerurile ca pe o perdea,
Elle se cobre de luz como de um vestido, estende os céus como uma cortina.
3 Cel care pune bârnele cămărilor lui în ape, cel care face din nori carul său; cel care umblă pe aripile vântului;
Põe nas aguas as vigas das suas camaras; faz das nuvens o seu carro, anda sobre as azas do vento.
4 Cel care face îngerii lui duhuri; pe servitorii lui un foc arzând;
Faz dos seus anjos espiritos, dos seus ministros um fogo abrazador.
5 Care a pus fundațiile pământului, ca să nu fie clintit niciodată.
Lançou os fundamentos da terra, para que não vacille em tempo algum.
6 Tu l-ai acoperit cu adâncul precum cu o haină, apele au stat deasupra munților.
Tu a cobres com o abysmo, como com um vestido: as aguas estavam sobre os montes.
7 La mustrarea ta ele au fugit; la vocea tunetului tău au plecat în grabă.
Á tua reprehensão fugiram: á voz do teu trovão se apressaram.
8 Ele urcă pe munți; coboară pe văi spre locul pe care tu l-ai întemeiat pentru ele.
Sobem aos montes, descem aos valles, até ao logar que para ellas fundaste.
9 Ai așezat un hotar ca ele să nu treacă peste el, ca să nu se întoarcă din nou să acopere pământul.
Termo lhes pozeste, que não ultrapassarão, para que não tornem mais a cobrir a terra.
10 El trimite izvoarele în văile care aleargă printre dealuri.
Tu, que fazes sair as fontes nos valles, as quaes correm entre os montes.
11 Ele adapă fiecare fiară a câmpului, măgarii sălbatici își astâmpără setea.
Dão de beber a todo o animal do campo; os jumentos montezes matam a sua sêde.
12 Prin ele păsările cerului, care cântă printre ramuri, își vor avea locuințele.
Junto d'ellas as aves do céu terão a sua habitação, cantando entre os ramos.
13 El adapă dealurile din cămările lui, pământul este săturat cu rodul lucrărilor tale.
Elle rega os montes desde as suas camaras: a terra se farta do fructo das suas obras.
14 El face să crească iarba pentru vite și verdeață pentru folosul omului, ca să aducă hrană din pământ;
Faz crescer a herva para as bestas, e a verdura para o serviço do homem, para fazer sair da terra o pão,
15 Și vin, care face inima omului veselă, și untdelemn pentru a face fața lui să strălucească și pâine care întărește inima omului.
E o vinho que alegra o coração do homem, e o azeite que faz reluzir o seu rosto, e o pão que fortalece o coração do homem.
16 Copacii DOMNULUI sunt plini de sevă; cedrii Libanului, pe care i-a sădit,
As arvores do Senhor fartam-se de seiva, os cedros do Libano que elle plantou,
17 Unde păsările își fac cuiburile; cât despre barză, brazii sunt casa ei.
Onde as aves se aninham: emquanto á cegonha, a sua casa é nas faias.
18 Dealurile înalte sunt un loc de scăpare pentru caprele sălbatice; și stâncile pentru iepuri.
Os altos montes são um refugio para as cabras montezes, e as rochas para os coelhos.
19 El a rânduit luna pentru anotimpuri, soarele își cunoaște apusul.
Designou a lua para as estações: o sol conhece o seu occaso.
20 Tu faci întuneric și este noapte, în care toate fiarele pădurii se furișează.
Ordenas a escuridão, e faz-se noite, na qual saem todos os animaes da selva.
21 Leii tineri răcnesc după prada lor și își caută hrana de la Dumnezeu.
Os leõesinhos bramam pela preza, e de Deus buscam o seu sustento.
22 Soarele răsare, ei se adună și se culcă în vizuinile lor.
Nasce o sol e logo se acolhem, e se deitam nos seus covis.
23 Omul iese la lucrarea lui și la munca lui până seara.
Então sae o homem á sua obra e ao seu trabalho, até á tarde.
24 DOAMNE, cât de multe sunt lucrările tale! În înțelepciune le-ai făcut pe toate, pământul este plin de bogățiile tale.
Ó Senhor, quão variadas são as tuas obras! todas as coisas fizeste com sabedoria; cheia está a terra das tuas riquezas.
25 Așa este această măreață și largă mare, în care sunt nenumărate lucruri furișându-se, deopotrivă fiare mici și mari.
Assim é este mar grande e muito espaçoso, onde ha reptis sem numero, animaes pequenos e grandes.
26 Acolo merg corăbiile, acolo este acel leviatan, tu l-ai făcut să se joace în ea.
Ali andam os navios; e o leviathan que formaste para n'elle folgar.
27 Acestea toate te așteptă, ca să le dai hrana la timpul cuvenit.
Todos esperam de ti, que lhes dês o seu sustento em tempo opportuno.
28 Ce le dai, ele adună, tu îți deschizi mâna, ele se umplă cu bunătăți.
Dando-lh'o tu, elles o recolhem; abres a tua mão, e se enchem de bens.
29 Îți ascunzi fața, ele se tulbură; le iei suflarea, ele mor și se întorc în țărâna lor.
Escondes o teu rosto, e ficam perturbados: se lhes tiras o folego, morrem, e voltam para o seu pó.
30 Trimiți duhul tău, ele sunt create și înnoiești fața pământului.
Envias o teu Espirito, e são creados, e assim renovas a face da terra.
31 Gloria DOMNULUI va dăinui pentru totdeauna, DOMNUL se va bucura în lucrările lui.
A gloria do Senhor durará para sempre: o Senhor se alegrará nas suas obras.
32 El se uită pe pământ și acesta tremură, atinge dealurile și ele fumegă.
Olhando elle para a terra, ella treme; tocando nos montes, logo fumegam.
33 Voi cânta DOMNULUI cât timp trăiesc, voi cânta laudă Dumnezeului meu cât timp voi fi.
Cantarei ao Senhor emquanto eu viver; cantarei louvores ao meu Deus, emquanto eu tiver existencia.
34 Meditația mea despre el va fi dulce, mă voi veseli în DOMNUL.
A minha meditação ácerca d'elle será suave: eu me alegrarei no Senhor.
35 Să fie mistuiți păcătoșii de pe pământ și să nu mai fie cei stricați. Binecuvântează pe DOMNUL, suflete al meu. Lăudați pe DOMNUL.
Desçam da terra os peccadores, e os impios não sejam mais. Bemdize, ó alma minha, ao Senhor. Louvae ao Senhor.
