Psalmii 104
1 Binecuvântează pe DOMNUL, suflete al meu. DOAMNE Dumnezeul meu, tu ești foarte mare; tu ești îmbrăcat cu onoare și maiestate.
Lova Herren, mi sjæl! Herre min Gud, du er ovleg stor, i høgd og herlegdom er du klædd.
2 Cel care se acoperă cu lumină precum cu o haină, cel care întinde cerurile ca pe o perdea,
Han sveiper seg i ljos som i eit klædeplagg, han spanar ut himmelen som ein tjeldduk,
3 Cel care pune bârnele cămărilor lui în ape, cel care face din nori carul său; cel care umblă pe aripile vântului;
han som timbrar sine høgsalar i vatni, han som gjer skyerne til si vogn, han som fer fram på vengjerne åt vinden.
4 Cel care face îngerii lui duhuri; pe servitorii lui un foc arzând;
Han gjer vindar til sine englar og logande eld til sine tenarar.
5 Care a pus fundațiile pământului, ca să nu fie clintit niciodată.
Han grunnfeste jordi på stolparne hennar, ho skal ikkje verta rikka i all æva.
6 Tu l-ai acoperit cu adâncul precum cu o haină, apele au stat deasupra munților.
Djupe vatn lagde du yver henne som eit klæde, yver fjelli stod vatni.
7 La mustrarea ta ele au fugit; la vocea tunetului tău au plecat în grabă.
For ditt trugsmål flydde dei, for ditt toremål skunda dei seg burt
8 Ele urcă pe munți; coboară pe văi spre locul pe care tu l-ai întemeiat pentru ele.
- fjell steig, dalar sokk - til den staden som du hadde grunnfest for deim.
9 Ai așezat un hotar ca ele să nu treacă peste el, ca să nu se întoarcă din nou să acopere pământul.
Ei grensa sette du, som dei ikkje skulde skrida yver, dei skal ikkje atter skulde leggja seg yver jordi.
10 El trimite izvoarele în văile care aleargă printre dealuri.
Han sender uppkomor fram i dalarne, millom fjelli renn dei.
11 Ele adapă fiecare fiară a câmpului, măgarii sălbatici își astâmpără setea.
Dei vatnar alle villdyr på marki, villasni sløkkjer torsten sin.
12 Prin ele păsările cerului, care cântă printre ramuri, își vor avea locuințele.
Yver deim bur himmelens fuglar, millom greinerne syng dei.
13 El adapă dealurile din cămările lui, pământul este săturat cu rodul lucrărilor tale.
Han vatnar fjelli frå sine høge salar, jordi vert metta av den frukt du skaper.
14 El face să crească iarba pentru vite și verdeață pentru folosul omului, ca să aducă hrană din pământ;
Gras let han gro for feet, og vokstrar til gagn for folk til å få brød fram or jordi,
15 Și vin, care face inima omului veselă, și untdelemn pentru a face fața lui să strălucească și pâine care întărește inima omului.
og vin som gled menneskjehjarta, til å lata andlitet skina av olje, og avla brød som styrkjer menneskjehjarta.
16 Copacii DOMNULUI sunt plini de sevă; cedrii Libanului, pe care i-a sădit,
Herrens tre vert metta, Libanons cedrar som han hev sett,
17 Unde păsările își fac cuiburile; cât despre barză, brazii sunt casa ei.
der fuglane byggjer reir, storken som hev sitt hus i cypressarne.
18 Dealurile înalte sunt un loc de scăpare pentru caprele sălbatice; și stâncile pentru iepuri.
Dei høge fjelli er for steinbukkarne, bergskortorne er til livd for fjell-grevlingarne.
19 El a rânduit luna pentru anotimpuri, soarele își cunoaște apusul.
Han gjorde månen til tidarmerke; soli kjenner si nedgangstid.
20 Tu faci întuneric și este noapte, în care toate fiarele pădurii se furișează.
Du sender myrker, og det vert natt, då krek alle villdyr i skogen fram.
21 Leii tineri răcnesc după prada lor și își caută hrana de la Dumnezeu.
Dei unge løvor burar etter ran, og dei krev si føda av Gud.
22 Soarele răsare, ei se adună și se culcă în vizuinile lor.
Soli gjeng upp, då dreg dei seg heim og legg seg inn i sine bol.
23 Omul iese la lucrarea lui și la munca lui până seara.
Menneskja gjeng ut til si gjerning, til sitt arbeid alt til kvelds.
24 DOAMNE, cât de multe sunt lucrările tale! În înțelepciune le-ai făcut pe toate, pământul este plin de bogățiile tale.
Kor mange dine gjerningar er, Herre! Du gjorde deim alle med visdom, jordi er full av det du hev skapt.
25 Așa este această măreață și largă mare, în care sunt nenumărate lucruri furișându-se, deopotrivă fiare mici și mari.
Sjå havet, det store og vide! Der krek det i uteljande mengd av dyr både små og store.
26 Acolo merg corăbiile, acolo este acel leviatan, tu l-ai făcut să se joace în ea.
Der gjeng skipi, Livjatan som du hev laga til å leika seg der.
27 Acestea toate te așteptă, ca să le dai hrana la timpul cuvenit.
Alle ventar dei på deg, at du skal gjeva deim føda i si tid.
28 Ce le dai, ele adună, tu îți deschizi mâna, ele se umplă cu bunătăți.
Du gjev deim, dei sankar, du let upp handi, dei vert metta med godt.
29 Îți ascunzi fața, ele se tulbură; le iei suflarea, ele mor și se întorc în țărâna lor.
Du løyner ditt andlit, dei vert forskræmde, du tek burt deira ande, dei døyr og dei vender attende til dusti si.
30 Trimiți duhul tău, ele sunt create și înnoiești fața pământului.
Du sender ut din ande, dei vert skapte, du nyar upp att skapnaden åt jordi.
31 Gloria DOMNULUI va dăinui pentru totdeauna, DOMNUL se va bucura în lucrările lui.
Herrens æra vare æveleg, Herren glede seg i sine gjerningar!
32 El se uită pe pământ și acesta tremură, atinge dealurile și ele fumegă.
Han som skodar på jordi og ho skjelv, han som rører fjelli og dei ryk.
33 Voi cânta DOMNULUI cât timp trăiesc, voi cânta laudă Dumnezeului meu cât timp voi fi.
Eg vil syngja for Herren so lenge eg liver, eg vil lovsyngja min Gud so lenge eg er til.
34 Meditația mea despre el va fi dulce, mă voi veseli în DOMNUL.
Gjev min tale kunde tekkjast honom! Eg vil gleda meg i Herren.
35 Să fie mistuiți păcătoșii de pe pământ și să nu mai fie cei stricați. Binecuvântează pe DOMNUL, suflete al meu. Lăudați pe DOMNUL.
Gjev syndarar måtte kverva burt frå jordi, og ugudlege ikkje lenger finnast! Lova Herren, mi sjæl! Halleluja, lova Herren.
