Psalmii 104
1 Binecuvântează pe DOMNUL, suflete al meu. DOAMNE Dumnezeul meu, tu ești foarte mare; tu ești îmbrăcat cu onoare și maiestate.
Min sjel, lov Herren! Herre min Gud, du er såre stor, høihet og herlighet har du iklædd dig.
2 Cel care se acoperă cu lumină precum cu o haină, cel care întinde cerurile ca pe o perdea,
Han hyller sig i lys som i et klædebon, han spenner himmelen ut som et telt,
3 Cel care pune bârnele cămărilor lui în ape, cel care face din nori carul său; cel care umblă pe aripile vântului;
han som tømrer i vannene sine høie saler, han som gjør skyene til sin vogn, som farer frem på vindens vinger.
4 Cel care face îngerii lui duhuri; pe servitorii lui un foc arzând;
Han gjør vinder til sine engler, luende ild til sine tjenere.
5 Care a pus fundațiile pământului, ca să nu fie clintit niciodată.
Han grunnfestet jorden på dens støtter, den skal ikke rokkes i all evighet.
6 Tu l-ai acoperit cu adâncul precum cu o haină, apele au stat deasupra munților.
Du hadde dekket den med dype vann som med et klædebon; vannene stod over fjellene.
7 La mustrarea ta ele au fugit; la vocea tunetului tău au plecat în grabă.
For din trusel flydde de, for din tordens røst for de hastig bort.
8 Ele urcă pe munți; coboară pe văi spre locul pe care tu l-ai întemeiat pentru ele.
De steg op til fjellene, fór ned i dalene, til det sted du hadde grunnfestet for dem.
9 Ai așezat un hotar ca ele să nu treacă peste el, ca să nu se întoarcă din nou să acopere pământul.
En grense satte du, som de ikke skal overskride; de skal ikke vende tilbake for å dekke jorden.
10 El trimite izvoarele în văile care aleargă printre dealuri.
Han lar kilder springe frem i dalene; mellem fjellene går de.
11 Ele adapă fiecare fiară a câmpului, măgarii sălbatici își astâmpără setea.
De gir alle markens dyr å drikke; villeslene slukker sin tørst.
12 Prin ele păsările cerului, care cântă printre ramuri, își vor avea locuințele.
Over dem bor himmelens fugler; mellem grenene lar de høre sin røst.
13 El adapă dealurile din cămările lui, pământul este săturat cu rodul lucrărilor tale.
Han vanner fjellene fra sine høie saler; av dine gjerningers frukt mettes jorden.
14 El face să crească iarba pentru vite și verdeață pentru folosul omului, ca să aducă hrană din pământ;
Han lar gress gro for feet og urter til menneskets tjeneste, til å få brød frem av jorden.
15 Și vin, care face inima omului veselă, și untdelemn pentru a face fața lui să strălucească și pâine care întărește inima omului.
Og vin gleder menneskets hjerte, så den gjør åsynet mer skinnende enn olje, og brød styrker menneskets hjerte.
16 Copacii DOMNULUI sunt plini de sevă; cedrii Libanului, pe care i-a sădit,
Herrens trær mettes, Libanons sedrer som han har plantet,
17 Unde păsările își fac cuiburile; cât despre barză, brazii sunt casa ei.
der hvor fuglene bygger rede, storken som har sin bolig i cypressene.
18 Dealurile înalte sunt un loc de scăpare pentru caprele sălbatice; și stâncile pentru iepuri.
De høie fjell er for stengjetene, klippene er tilflukt for fjellgrevlingene.
19 El a rânduit luna pentru anotimpuri, soarele își cunoaște apusul.
Han gjorde månen til å fastsette tidene; solen kjenner sin nedgangstid.
20 Tu faci întuneric și este noapte, în care toate fiarele pădurii se furișează.
Du gjør mørke, og det blir natt; i den rører sig alle dyrene i skogen.
21 Leii tineri răcnesc după prada lor și își caută hrana de la Dumnezeu.
De unge løver brøler efter rov, for å kreve sin føde av Gud.
22 Soarele răsare, ei se adună și se culcă în vizuinile lor.
Solen går op, de trekker sig tilbake og legger sig i sine boliger.
23 Omul iese la lucrarea lui și la munca lui până seara.
Mennesket går ut til sin gjerning og til sitt arbeid inntil aftenen.
24 DOAMNE, cât de multe sunt lucrările tale! În înțelepciune le-ai făcut pe toate, pământul este plin de bogățiile tale.
Hvor mange dine gjerninger er, Herre! Du gjorde dem alle viselig; jorden er full av det du har skapt.
25 Așa este această măreață și largă mare, în care sunt nenumărate lucruri furișându-se, deopotrivă fiare mici și mari.
Der er havet, stort og vidtstrakt; der er en vrimmel uten tall, der er dyr, både små og store.
26 Acolo merg corăbiile, acolo este acel leviatan, tu l-ai făcut să se joace în ea.
Der går skibene, Leviatan, som du skapte til å leke sig der.
27 Acestea toate te așteptă, ca să le dai hrana la timpul cuvenit.
Alle venter de på dig, at du skal gi dem deres føde i sin tid.
28 Ce le dai, ele adună, tu îți deschizi mâna, ele se umplă cu bunătăți.
Du gir dem, de sanker; du oplater din hånd, de mettes med godt.
29 Îți ascunzi fața, ele se tulbură; le iei suflarea, ele mor și se întorc în țărâna lor.
Du skjuler ditt åsyn, de forferdes; du drar deres livsånde tilbake, de dør og vender tilbake til sitt støv.
30 Trimiți duhul tău, ele sunt create și înnoiești fața pământului.
Du sender din Ånd ut, de skapes, og du gjør jordens skikkelse ny igjen.
31 Gloria DOMNULUI va dăinui pentru totdeauna, DOMNUL se va bucura în lucrările lui.
Herrens ære være til evig tid! Herren glede sig i sine gjerninger!
32 El se uită pe pământ și acesta tremură, atinge dealurile și ele fumegă.
Han som ser til jorden, og den bever, som rører ved fjellene, og de ryker.
33 Voi cânta DOMNULUI cât timp trăiesc, voi cânta laudă Dumnezeului meu cât timp voi fi.
Jeg vil lovsynge Herren så lenge jeg lever; jeg vil synge for min Gud så lenge jeg er til.
34 Meditația mea despre el va fi dulce, mă voi veseli în DOMNUL.
Måtte min tale tekkes ham! Jeg vil glede mig i Herren!
35 Să fie mistuiți păcătoșii de pe pământ și să nu mai fie cei stricați. Binecuvântează pe DOMNUL, suflete al meu. Lăudați pe DOMNUL.
Men måtte syndere utryddes av jorden, og ugudelige ikke mere finnes! Min sjel, lov Herren! Halleluja!
