Psalmii 104
1 Binecuvântează pe DOMNUL, suflete al meu. DOAMNE Dumnezeul meu, tu ești foarte mare; tu ești îmbrăcat cu onoare și maiestate.
Psalmus David. Benedic anima mea Domino: Domine Deus meus magnificatus es vehementer. Confessionem, et decorem induisti:
2 Cel care se acoperă cu lumină precum cu o haină, cel care întinde cerurile ca pe o perdea,
amictus lumine sicut vestimento: Extendens caelum sicut pellem:
3 Cel care pune bârnele cămărilor lui în ape, cel care face din nori carul său; cel care umblă pe aripile vântului;
qui tegis aquis superiora eius. Qui ponis nubem ascensum tuum: qui ambulas super pennas ventorum.
4 Cel care face îngerii lui duhuri; pe servitorii lui un foc arzând;
Qui facis angelos tuos, spiritus: et ministros tuos ignem urentem.
5 Care a pus fundațiile pământului, ca să nu fie clintit niciodată.
Qui fundasti terram super stabilitatem suam: non inclinabitur in saeculum saeculi.
6 Tu l-ai acoperit cu adâncul precum cu o haină, apele au stat deasupra munților.
Abyssus, sicut vestimentum, amictus eius: super montes stabunt aquae.
7 La mustrarea ta ele au fugit; la vocea tunetului tău au plecat în grabă.
Ab increpatione tua fugient: a voce tonitrui tui formidabunt.
8 Ele urcă pe munți; coboară pe văi spre locul pe care tu l-ai întemeiat pentru ele.
Ascendunt montes: et descendunt campi in locum, quem fundasti eis.
9 Ai așezat un hotar ca ele să nu treacă peste el, ca să nu se întoarcă din nou să acopere pământul.
Terminum posuisti, quem non transgredientur: neque convertentur operire terram.
10 El trimite izvoarele în văile care aleargă printre dealuri.
Qui emittis fontes in convallibus: inter medium montium pertransibunt aquae.
11 Ele adapă fiecare fiară a câmpului, măgarii sălbatici își astâmpără setea.
Potabunt omnes bestiae agri: expectabunt onagri in siti sua.
12 Prin ele păsările cerului, care cântă printre ramuri, își vor avea locuințele.
Super ea volucres caeli habitabunt: de medio petrarum dabunt voces.
13 El adapă dealurile din cămările lui, pământul este săturat cu rodul lucrărilor tale.
Rigans montes de superioribus suis: de fructu operum tuorum satiabitur terra:
14 El face să crească iarba pentru vite și verdeață pentru folosul omului, ca să aducă hrană din pământ;
Producens foenum iumentis, et herbam servituti hominum: Ut educas panem de terra:
15 Și vin, care face inima omului veselă, și untdelemn pentru a face fața lui să strălucească și pâine care întărește inima omului.
et vinum laetificet cor hominis: Ut exhilaret faciem in oleo: et panis cor hominis confirmet.
16 Copacii DOMNULUI sunt plini de sevă; cedrii Libanului, pe care i-a sădit,
Saturabuntur ligna campi, et cedri Libani, quas plantavit:
17 Unde păsările își fac cuiburile; cât despre barză, brazii sunt casa ei.
illic passeres nidificabunt. Herodii domus dux est eorum:
18 Dealurile înalte sunt un loc de scăpare pentru caprele sălbatice; și stâncile pentru iepuri.
montes excelsi cervis: petra refugium herinaciis.
19 El a rânduit luna pentru anotimpuri, soarele își cunoaște apusul.
Fecit lunam in tempora: sol cognovit occasum suum.
20 Tu faci întuneric și este noapte, în care toate fiarele pădurii se furișează.
Posuisti tenebras, et facta est nox: in ipsa pertransibunt omnes bestiae silvae.
21 Leii tineri răcnesc după prada lor și își caută hrana de la Dumnezeu.
Catuli leonum rugientes, ut rapiant, et quaerant a Deo escam sibi.
22 Soarele răsare, ei se adună și se culcă în vizuinile lor.
Ortus est sol, et congregati sunt: et in cubilibus suis collocabuntur.
23 Omul iese la lucrarea lui și la munca lui până seara.
Exibit homo ad opus suum: et ad operationem suam usque ad vesperum.
24 DOAMNE, cât de multe sunt lucrările tale! În înțelepciune le-ai făcut pe toate, pământul este plin de bogățiile tale.
Quam magnificata sunt opera tua Domine! omnia in sapientia fecisti: impleta est terra possessione tua.
25 Așa este această măreață și largă mare, în care sunt nenumărate lucruri furișându-se, deopotrivă fiare mici și mari.
Hoc mare magnum, et spatiosum manibus: illic reptilia, quorum non est numerus. Animalia pusilla cum magnis:
26 Acolo merg corăbiile, acolo este acel leviatan, tu l-ai făcut să se joace în ea.
illic naves pertransibunt. Draco iste, quem formasti ad illudendum ei:
27 Acestea toate te așteptă, ca să le dai hrana la timpul cuvenit.
omnia a te expectant ut des illis escam in tempore.
28 Ce le dai, ele adună, tu îți deschizi mâna, ele se umplă cu bunătăți.
Dante te illis, colligent: aperiente te manum tuam, omnia implebuntur bonitate.
29 Îți ascunzi fața, ele se tulbură; le iei suflarea, ele mor și se întorc în țărâna lor.
Avertente autem te faciem, turbabuntur: auferes spiritum eorum, et deficient, et in pulverem suum revertentur.
30 Trimiți duhul tău, ele sunt create și înnoiești fața pământului.
Emittes spiritum tuum, et creabuntur: et renovabis faciem terrae.
31 Gloria DOMNULUI va dăinui pentru totdeauna, DOMNUL se va bucura în lucrările lui.
Sit gloria Domini in saeculum: laetabitur Dominus in operibus suis:
32 El se uită pe pământ și acesta tremură, atinge dealurile și ele fumegă.
Qui respicit terram, et facit eam tremere: qui tangit montes, et fumigant.
33 Voi cânta DOMNULUI cât timp trăiesc, voi cânta laudă Dumnezeului meu cât timp voi fi.
Cantabo Domino in vita mea: psallam Deo meo quamdiu sum.
34 Meditația mea despre el va fi dulce, mă voi veseli în DOMNUL.
Iucundum sit ei eloquium meum: ego vero delectabor in Domino.
35 Să fie mistuiți păcătoșii de pe pământ și să nu mai fie cei stricați. Binecuvântează pe DOMNUL, suflete al meu. Lăudați pe DOMNUL.
Deficiant peccatores a terra, et iniqui ita ut non sint: benedic anima mea Domino.
