< Psalmii 104 >
1 Binecuvântează pe DOMNUL, suflete al meu. DOAMNE Dumnezeul meu, tu ești foarte mare; tu ești îmbrăcat cu onoare și maiestate.
Benedici il Signore, anima mia, Signore, mio Dio, quanto sei grande! Rivestito di maestà e di splendore,
2 Cel care se acoperă cu lumină precum cu o haină, cel care întinde cerurile ca pe o perdea,
avvolto di luce come di un manto. Tu stendi il cielo come una tenda,
3 Cel care pune bârnele cămărilor lui în ape, cel care face din nori carul său; cel care umblă pe aripile vântului;
costruisci sulle acque la tua dimora, fai delle nubi il tuo carro, cammini sulle ali del vento;
4 Cel care face îngerii lui duhuri; pe servitorii lui un foc arzând;
fai dei venti i tuoi messaggeri, delle fiamme guizzanti i tuoi ministri.
5 Care a pus fundațiile pământului, ca să nu fie clintit niciodată.
Hai fondato la terra sulle sue basi, mai potrà vacillare.
6 Tu l-ai acoperit cu adâncul precum cu o haină, apele au stat deasupra munților.
L'oceano l'avvolgeva come un manto, le acque coprivano le montagne.
7 La mustrarea ta ele au fugit; la vocea tunetului tău au plecat în grabă.
Alla tua minaccia sono fuggite, al fragore del tuo tuono hanno tremato.
8 Ele urcă pe munți; coboară pe văi spre locul pe care tu l-ai întemeiat pentru ele.
Emergono i monti, scendono le valli al luogo che hai loro assegnato.
9 Ai așezat un hotar ca ele să nu treacă peste el, ca să nu se întoarcă din nou să acopere pământul.
Hai posto un limite alle acque: non lo passeranno, non torneranno a coprire la terra.
10 El trimite izvoarele în văile care aleargă printre dealuri.
Fai scaturire le sorgenti nelle valli e scorrono tra i monti;
11 Ele adapă fiecare fiară a câmpului, măgarii sălbatici își astâmpără setea.
ne bevono tutte le bestie selvatiche e gli ònagri estinguono la loro sete.
12 Prin ele păsările cerului, care cântă printre ramuri, își vor avea locuințele.
Al di sopra dimorano gli uccelli del cielo, cantano tra le fronde.
13 El adapă dealurile din cămările lui, pământul este săturat cu rodul lucrărilor tale.
Dalle tue alte dimore irrighi i monti, con il frutto delle tue opere sazi la terra.
14 El face să crească iarba pentru vite și verdeață pentru folosul omului, ca să aducă hrană din pământ;
Fai crescere il fieno per gli armenti e l'erba al servizio dell'uomo, perché tragga alimento dalla terra:
15 Și vin, care face inima omului veselă, și untdelemn pentru a face fața lui să strălucească și pâine care întărește inima omului.
il vino che allieta il cuore dell'uomo; l'olio che fa brillare il suo volto e il pane che sostiene il suo vigore.
16 Copacii DOMNULUI sunt plini de sevă; cedrii Libanului, pe care i-a sădit,
Si saziano gli alberi del Signore, i cedri del Libano da lui piantati.
17 Unde păsările își fac cuiburile; cât despre barză, brazii sunt casa ei.
Là gli uccelli fanno il loro nido e la cicogna sui cipressi ha la sua casa.
18 Dealurile înalte sunt un loc de scăpare pentru caprele sălbatice; și stâncile pentru iepuri.
Per i camosci sono le alte montagne, le rocce sono rifugio per gli iràci.
19 El a rânduit luna pentru anotimpuri, soarele își cunoaște apusul.
Per segnare le stagioni hai fatto la luna e il sole che conosce il suo tramonto.
20 Tu faci întuneric și este noapte, în care toate fiarele pădurii se furișează.
Stendi le tenebre e viene la notte e vagano tutte le bestie della foresta;
21 Leii tineri răcnesc după prada lor și își caută hrana de la Dumnezeu.
ruggiscono i leoncelli in cerca di preda e chiedono a Dio il loro cibo.
22 Soarele răsare, ei se adună și se culcă în vizuinile lor.
Sorge il sole, si ritirano e si accovacciano nelle tane.
23 Omul iese la lucrarea lui și la munca lui până seara.
Allora l'uomo esce al suo lavoro, per la sua fatica fino a sera.
24 DOAMNE, cât de multe sunt lucrările tale! În înțelepciune le-ai făcut pe toate, pământul este plin de bogățiile tale.
Quanto sono grandi, Signore, le tue opere! Tutto hai fatto con saggezza, la terra è piena delle tue creature.
25 Așa este această măreață și largă mare, în care sunt nenumărate lucruri furișându-se, deopotrivă fiare mici și mari.
Ecco il mare spazioso e vasto: lì guizzano senza numero animali piccoli e grandi.
26 Acolo merg corăbiile, acolo este acel leviatan, tu l-ai făcut să se joace în ea.
Lo solcano le navi, il Leviatàn che hai plasmato perché in esso si diverta.
27 Acestea toate te așteptă, ca să le dai hrana la timpul cuvenit.
Tutti da te aspettano che tu dia loro il cibo in tempo opportuno.
28 Ce le dai, ele adună, tu îți deschizi mâna, ele se umplă cu bunătăți.
Tu lo provvedi, essi lo raccolgono, tu apri la mano, si saziano di beni.
29 Îți ascunzi fața, ele se tulbură; le iei suflarea, ele mor și se întorc în țărâna lor.
Se nascondi il tuo volto, vengono meno, togli loro il respiro, muoiono e ritornano nella loro polvere.
30 Trimiți duhul tău, ele sunt create și înnoiești fața pământului.
Mandi il tuo spirito, sono creati, e rinnovi la faccia della terra.
31 Gloria DOMNULUI va dăinui pentru totdeauna, DOMNUL se va bucura în lucrările lui.
La gloria del Signore sia per sempre; gioisca il Signore delle sue opere.
32 El se uită pe pământ și acesta tremură, atinge dealurile și ele fumegă.
Egli guarda la terra e la fa sussultare, tocca i monti ed essi fumano.
33 Voi cânta DOMNULUI cât timp trăiesc, voi cânta laudă Dumnezeului meu cât timp voi fi.
Voglio cantare al Signore finché ho vita, cantare al mio Dio finché esisto.
34 Meditația mea despre el va fi dulce, mă voi veseli în DOMNUL.
A lui sia gradito il mio canto; la mia gioia è nel Signore.
35 Să fie mistuiți păcătoșii de pe pământ și să nu mai fie cei stricați. Binecuvântează pe DOMNUL, suflete al meu. Lăudați pe DOMNUL.
Scompaiano i peccatori dalla terra e più non esistano gli empi. Benedici il Signore, anima mia.