Psalmii 104
1 Binecuvântează pe DOMNUL, suflete al meu. DOAMNE Dumnezeul meu, tu ești foarte mare; tu ești îmbrăcat cu onoare și maiestate.
Áldjad én lelkem az Urat! Uram én Istenem, nagy vagy te igen, ékességet és fenséget öltöztél magadra!
2 Cel care se acoperă cu lumină precum cu o haină, cel care întinde cerurile ca pe o perdea,
A ki körülvette magát világossággal, mint egy öltözettel, és kiterjesztette az egeket, mint egy kárpitot;
3 Cel care pune bârnele cămărilor lui în ape, cel care face din nori carul său; cel care umblă pe aripile vântului;
A ki vizeken építi fel az ő palotáját, a felhőket rendeli az ő szekerévé, jár a szeleknek szárnyain;
4 Cel care face îngerii lui duhuri; pe servitorii lui un foc arzând;
A ki a szeleket teszi követeivé, a lángoló tüzet szolgáivá.
5 Care a pus fundațiile pământului, ca să nu fie clintit niciodată.
Ő fundálta a földet az ő oszlopain, nem mozdul az meg soha örökké.
6 Tu l-ai acoperit cu adâncul precum cu o haină, apele au stat deasupra munților.
Vízáradattal, mint egy ruhával borítottad be azt, a hegyek felett is vizek állottak vala.
7 La mustrarea ta ele au fugit; la vocea tunetului tău au plecat în grabă.
Egy kiáltásodtól eloszlának, és mennydörgésednek szavától szétriadának.
8 Ele urcă pe munți; coboară pe văi spre locul pe care tu l-ai întemeiat pentru ele.
Hegyek emelkedének fel és völgyek szállának alá arra a helyre, a melyet fundáltál nékik.
9 Ai așezat un hotar ca ele să nu treacă peste el, ca să nu se întoarcă din nou să acopere pământul.
Határt vetettél, a melyet át nem hágnak, nem térnek vissza a földnek elborítására.
10 El trimite izvoarele în văile care aleargă printre dealuri.
A ki elbocsátja a forrásokat a völgyekbe, hogy folydogáljanak a hegyek között;
11 Ele adapă fiecare fiară a câmpului, măgarii sălbatici își astâmpără setea.
Megitassák a mezőnek minden állatát; a vadszamarak is megoltsák szomjúságukat.
12 Prin ele păsările cerului, care cântă printre ramuri, își vor avea locuințele.
Mellettök lakoznak az égnek madarai, az ágak közül hangicsálnak.
13 El adapă dealurile din cămările lui, pământul este săturat cu rodul lucrărilor tale.
A ki megöntözi a hegyeket az ő palotájából; a te munkáidnak gyümölcséből megelégíttetik a föld.
14 El face să crească iarba pentru vite și verdeață pentru folosul omului, ca să aducă hrană din pământ;
A ki füvet sarjaszt a barmoknak és növényeket az embereknek hasznára, hogy eledelt vegyenek a földből,
15 Și vin, care face inima omului veselă, și untdelemn pentru a face fața lui să strălucească și pâine care întărește inima omului.
És bort, a mely megvidámítja a halandónak szívét, fényesebbé teszi az orczát az olajnál; és kenyeret, a mely megerősíti a halandónak szívét.
16 Copacii DOMNULUI sunt plini de sevă; cedrii Libanului, pe care i-a sădit,
Megelégíttetnek az Úrnak fái, a Libánonnak czédrusai, a melyeket plántált;
17 Unde păsările își fac cuiburile; cât despre barză, brazii sunt casa ei.
A melyeken madarak fészkelnek: az eszterág, a melynek a cziprusok a háza.
18 Dealurile înalte sunt un loc de scăpare pentru caprele sălbatice; și stâncile pentru iepuri.
A magas hegyek a vadkecskéknek, a sziklák hörcsögöknek menedéke.
19 El a rânduit luna pentru anotimpuri, soarele își cunoaște apusul.
Teremtett holdat ünnepeknek mutatására; a napot, a mely lenyugovását tudja.
20 Tu faci întuneric și este noapte, în care toate fiarele pădurii se furișează.
Szerzett setétséget, hogy éjszaka legyen, a melyben szétjárjanak a mezőnek összes vadai;
21 Leii tineri răcnesc după prada lor și își caută hrana de la Dumnezeu.
Az oroszlánkölykök, a melyek ordítanak a prédáért, sürgetvén Istentől eledelöket.
22 Soarele răsare, ei se adună și se culcă în vizuinile lor.
Ha felkél a nap, elrejtőznek és hajlékaikban heverésznek;
23 Omul iese la lucrarea lui și la munca lui până seara.
Az ember munkájára megy ki, és az ő dolgára mind estvéig.
24 DOAMNE, cât de multe sunt lucrările tale! În înțelepciune le-ai făcut pe toate, pământul este plin de bogățiile tale.
Mily számtalanok a te műveid, Uram! Mindazokat bölcsen alkottad meg, és betelt a föld a te gazdagságoddal.
25 Așa este această măreață și largă mare, în care sunt nenumărate lucruri furișându-se, deopotrivă fiare mici și mari.
Ez a nagy és széles tenger! Itt vannak benne a megszámlálhatatlan csúszók; apró állatok nagyokkal együtt.
26 Acolo merg corăbiile, acolo este acel leviatan, tu l-ai făcut să se joace în ea.
Amott gályák járnak s czethal, a melyet azért formáltál, hogy játszadozzék benne.
27 Acestea toate te așteptă, ca să le dai hrana la timpul cuvenit.
Mindazok te reád néznek, hogy megadjad eledelüket alkalmas időben.
28 Ce le dai, ele adună, tu îți deschizi mâna, ele se umplă cu bunătăți.
Adsz nékik és ők takarnak; megnyitod kezedet, és megtelnek a te jóvoltoddal.
29 Îți ascunzi fața, ele se tulbură; le iei suflarea, ele mor și se întorc în țărâna lor.
Elfordítod orczádat, megháborodnak; elveszed a lelköket, kimulnak és porrá lesznek újra.
30 Trimiți duhul tău, ele sunt create și înnoiești fața pământului.
Kibocsátod a te lelkedet, megújulnak, és újjá teszed a földnek színét.
31 Gloria DOMNULUI va dăinui pentru totdeauna, DOMNUL se va bucura în lucrările lui.
Legyen az Úrnak dicsőség örökké; örvendezzen az Úr az ő teremtményeiben;
32 El se uită pe pământ și acesta tremură, atinge dealurile și ele fumegă.
A ki, ha rátekint e földre, megrendül az; megilleti a hegyeket, és füstölögnek azok.
33 Voi cânta DOMNULUI cât timp trăiesc, voi cânta laudă Dumnezeului meu cât timp voi fi.
Éneklek az Úrnak egész életemben; zengedezek az én Istenemnek, a míg vagyok!
34 Meditația mea despre el va fi dulce, mă voi veseli în DOMNUL.
Legyen kedves néki az én rebegésem; örvendezem én az Úrban;
35 Să fie mistuiți păcătoșii de pe pământ și să nu mai fie cei stricați. Binecuvântează pe DOMNUL, suflete al meu. Lăudați pe DOMNUL.
Veszszenek el a bűnösök a földről, és a hitetlenek ne legyenek többé! Áldjad én lelkem az Urat; dicsérjétek az Urat!
