< Psalmii 104 >

1 Binecuvântează pe DOMNUL, suflete al meu. DOAMNE Dumnezeul meu, tu ești foarte mare; tu ești îmbrăcat cu onoare și maiestate.
Lobe den HERRN, meine Seele! HERR, mein Gott, du bist sehr groß; mit Pracht und Majestät bist du angetan,
2 Cel care se acoperă cu lumină precum cu o haină, cel care întinde cerurile ca pe o perdea,
du, der in Licht sich hüllt wie in ein Gewand, der den Himmel ausspannt wie ein Zelt,
3 Cel care pune bârnele cămărilor lui în ape, cel care face din nori carul său; cel care umblă pe aripile vântului;
der sich seinen Söller zimmert aus Wasser, Wolken zu seinem Wagen macht und auf den Fittichen des Windes einherfährt,
4 Cel care face îngerii lui duhuri; pe servitorii lui un foc arzând;
der Winde zu seinen Boten macht, Feuerflammen zu seinen Dienern.
5 Care a pus fundațiile pământului, ca să nu fie clintit niciodată.
Er hat die Erde auf ihre Grundfesten gestützt, daß sie nimmermehr wanken wird.
6 Tu l-ai acoperit cu adâncul precum cu o haină, apele au stat deasupra munților.
Mit der Flut decktest du sie wie mit einem Kleid; die Wasser standen über den Bergen;
7 La mustrarea ta ele au fugit; la vocea tunetului tău au plecat în grabă.
aber vor deinem Schelten flohen sie, von deiner Donnerstimme wurden sie verscheucht.
8 Ele urcă pe munți; coboară pe văi spre locul pe care tu l-ai întemeiat pentru ele.
Berge stiegen empor, Täler senkten sich zu dem Ort, welchen du ihnen gesetzt hast.
9 Ai așezat un hotar ca ele să nu treacă peste el, ca să nu se întoarcă din nou să acopere pământul.
Du hast den Wassern eine Grenze gesetzt, die sie nicht überschreiten sollen; sie dürfen die Erde nicht wiederum bedecken.
10 El trimite izvoarele în văile care aleargă printre dealuri.
Du lässest Quellen entspringen in den Tälern; sie fließen zwischen den Bergen hin;
11 Ele adapă fiecare fiară a câmpului, măgarii sălbatici își astâmpără setea.
sie tränken alle Tiere des Feldes; die Wildesel löschen ihren Durst.
12 Prin ele păsările cerului, care cântă printre ramuri, își vor avea locuințele.
Über ihnen wohnen die Vögel des Himmels; die lassen aus dem Dickicht ihre Stimme erschallen.
13 El adapă dealurile din cămările lui, pământul este săturat cu rodul lucrărilor tale.
Du tränkst die Berge von deinem Söller herab; von der Frucht deiner Werke wird die Erde satt.
14 El face să crească iarba pentru vite și verdeață pentru folosul omului, ca să aducă hrană din pământ;
Du lässest Gras wachsen für das Vieh und Pflanzen, die der Mensch bearbeiten soll, um Nahrung aus der Erde zu ziehen;
15 Și vin, care face inima omului veselă, și untdelemn pentru a face fața lui să strălucească și pâine care întărește inima omului.
und damit der Wein des Menschen Herz erfreue und seine Gestalt schön werde vom Öl und das Brot das Herz des Menschen stärke.
16 Copacii DOMNULUI sunt plini de sevă; cedrii Libanului, pe care i-a sădit,
Die Bäume des HERRN trinken sich satt, die Zedern Libanons, die er gepflanzt hat,
17 Unde păsările își fac cuiburile; cât despre barză, brazii sunt casa ei.
woselbst die Vögel nisten und der Storch, der die Zypressen bewohnt.
18 Dealurile înalte sunt un loc de scăpare pentru caprele sălbatice; și stâncile pentru iepuri.
Die hohen Berge sind für die Steinböcke, die Felsenklüfte sind der Klippdachsen Zuflucht.
19 El a rânduit luna pentru anotimpuri, soarele își cunoaște apusul.
Er hat den Mond für bestimmte Zeiten gemacht; die Sonne weiß ihren Untergang.
20 Tu faci întuneric și este noapte, în care toate fiarele pădurii se furișează.
Schaffst du Finsternis, und wird es Nacht, so regen sich alle Tiere des Waldes.
21 Leii tineri răcnesc după prada lor și își caută hrana de la Dumnezeu.
Die jungen Löwen brüllen nach Raub und verlangen ihre Nahrung von Gott.
22 Soarele răsare, ei se adună și se culcă în vizuinile lor.
Geht die Sonne auf, so ziehen sie sich zurück und legen sich in ihre Höhlen;
23 Omul iese la lucrarea lui și la munca lui până seara.
der Mensch aber geht aus an sein Tagewerk, an seine Arbeit bis zum Abend.
24 DOAMNE, cât de multe sunt lucrările tale! În înțelepciune le-ai făcut pe toate, pământul este plin de bogățiile tale.
HERR, wie sind deiner Werke so viel! Du hast sie alle weislich geordnet, und die Erde ist voll deiner Geschöpfe.
25 Așa este această măreață și largă mare, în care sunt nenumărate lucruri furișându-se, deopotrivă fiare mici și mari.
Da ist das Meer, so groß und weit ausgedehnt; darin wimmelt es ohne Zahl, kleine Tiere samt großen;
26 Acolo merg corăbiile, acolo este acel leviatan, tu l-ai făcut să se joace în ea.
da fahren die Schiffe; der Leviatan, den du gemacht hast, um darin zu spielen.
27 Acestea toate te așteptă, ca să le dai hrana la timpul cuvenit.
Sie alle warten auf dich, daß du ihnen ihre Speise gebest zu seiner Zeit;
28 Ce le dai, ele adună, tu îți deschizi mâna, ele se umplă cu bunătăți.
wenn du ihnen gibst, so sammeln sie; wenn du deine Hand auftust, so werden sie mit Gut gesättigt;
29 Îți ascunzi fața, ele se tulbură; le iei suflarea, ele mor și se întorc în țărâna lor.
verbirgst du dein Antlitz, so erschrecken sie; nimmst du ihren Odem weg, so vergehen sie und werden wieder zu Staub;
30 Trimiți duhul tău, ele sunt create și înnoiești fața pământului.
sendest du deinen Odem aus, so werden sie erschaffen, und du erneuerst die Gestalt der Erde.
31 Gloria DOMNULUI va dăinui pentru totdeauna, DOMNUL se va bucura în lucrările lui.
Die Herrlichkeit des HERRN währe ewig! Möge der HERR Freude erleben an seinen Werken!
32 El se uită pe pământ și acesta tremură, atinge dealurile și ele fumegă.
Blickt er die Erde an, so zittert sie; rührt er die Berge an, so rauchen sie.
33 Voi cânta DOMNULUI cât timp trăiesc, voi cânta laudă Dumnezeului meu cât timp voi fi.
Ich will dem HERRN singen mein Leben lang, meinen Gott lobpreisen, solange ich noch bin.
34 Meditația mea despre el va fi dulce, mă voi veseli în DOMNUL.
Möge mein Gedicht ihm wohlgefallen! Ich freue mich am HERRN.
35 Să fie mistuiți păcătoșii de pe pământ și să nu mai fie cei stricați. Binecuvântează pe DOMNUL, suflete al meu. Lăudați pe DOMNUL.
Möchten die Sünder von der Erde vertilgt werden und die Gottlosen nicht mehr sein! Lobe den HERRN, meine Seele! Hallelujah!

< Psalmii 104 >