Psalmii 104
1 Binecuvântează pe DOMNUL, suflete al meu. DOAMNE Dumnezeul meu, tu ești foarte mare; tu ești îmbrăcat cu onoare și maiestate.
Lobe den HERRN, meine Seele! O HERR, mein Gott, wie bist du so groß! In Erhabenheit und Pracht bist du gekleidet,
2 Cel care se acoperă cu lumină precum cu o haină, cel care întinde cerurile ca pe o perdea,
du, der in Licht sich hüllt wie in ein Gewand, der den Himmel ausspannt wie ein Zeltdach,
3 Cel care pune bârnele cămărilor lui în ape, cel care face din nori carul său; cel care umblă pe aripile vântului;
der die Balken seines Palastes im Wasser festlegt, der Wolken macht zu seinem Wagen, einherfährt auf den Flügeln des Windes;
4 Cel care face îngerii lui duhuri; pe servitorii lui un foc arzând;
der Winde zu seinen Boten bestellt, zu seinen Dienern lohendes Feuer.
5 Care a pus fundațiile pământului, ca să nu fie clintit niciodată.
Er hat die Erde gegründet auf ihre Pfeiler, so daß sie in alle Ewigkeit nicht wankt.
6 Tu l-ai acoperit cu adâncul precum cu o haină, apele au stat deasupra munților.
Mit der Urflut gleich einem Kleide bedecktest du sie: bis über die Berge standen die Wasser;
7 La mustrarea ta ele au fugit; la vocea tunetului tău au plecat în grabă.
doch vor deinem Schelten flohen sie, vor der Stimme deines Donners wichen sie angstvoll zurück.
8 Ele urcă pe munți; coboară pe văi spre locul pe care tu l-ai întemeiat pentru ele.
Da stiegen die Berge empor, und die Täler senkten sich an den Ort, den du ihnen verordnet.
9 Ai așezat un hotar ca ele să nu treacă peste el, ca să nu se întoarcă din nou să acopere pământul.
Eine Grenze hast du gesetzt, die sie nicht überschreiten: sie dürfen die Erde nicht nochmals bedecken.
10 El trimite izvoarele în văile care aleargă printre dealuri.
Quellen läßt er den Bächen zugehn: zwischen den Bergen rieseln sie dahin;
11 Ele adapă fiecare fiară a câmpului, măgarii sălbatici își astâmpără setea.
sie tränken alles Getier des Feldes, die Wildesel löschen ihren Durst;
12 Prin ele păsările cerului, care cântă printre ramuri, își vor avea locuințele.
an ihnen wohnen die Vögel des Himmels, lassen ihr Lied aus den Zweigen erschallen.
13 El adapă dealurile din cămările lui, pământul este săturat cu rodul lucrărilor tale.
Er tränkt die Berge aus seinem Himmelspalast: vom Segen deines Schaffens wird die Erde satt.
14 El face să crească iarba pentru vite și verdeață pentru folosul omului, ca să aducă hrană din pământ;
Gras läßt er sprossen für das Vieh und Pflanzen für den Bedarf der Menschen, um Brotkorn aus der Erde hervorgehn zu lassen und Wein, der des Menschen Herz erfreut;
15 Și vin, care face inima omului veselă, și untdelemn pentru a face fața lui să strălucească și pâine care întărește inima omului.
um jedes Antlitz erglänzen zu lassen vom Öl und durch Brot das Herz des Menschen zu stärken.
16 Copacii DOMNULUI sunt plini de sevă; cedrii Libanului, pe care i-a sădit,
Es trinken sich satt die Bäume des HERRN, die Zedern des Libanons, die er gepflanzt,
17 Unde păsările își fac cuiburile; cât despre barză, brazii sunt casa ei.
woselbst die Vögel ihre Nester bauen, der Storch, der Zypressen zur Wohnung wählt.
18 Dealurile înalte sunt un loc de scăpare pentru caprele sălbatice; și stâncile pentru iepuri.
Die hohen Berge gehören den Gemsen, die Felsen sind der Klippdachse Zuflucht.
19 El a rânduit luna pentru anotimpuri, soarele își cunoaște apusul.
Er hat den Mond gemacht zur Bestimmung der Zeiten, die Sonne, die ihren Niedergang kennt.
20 Tu faci întuneric și este noapte, în care toate fiarele pădurii se furișează.
Läßt du Finsternis entstehn, so wird es Nacht, da regt sich alles Getier des Waldes:
21 Leii tineri răcnesc după prada lor și își caută hrana de la Dumnezeu.
die jungen Löwen brüllen nach Raub, indem sie von Gott ihre Nahrung fordern.
22 Soarele răsare, ei se adună și se culcă în vizuinile lor.
Geht die Sonne auf, so ziehn sie sich zurück und kauern in ihren Höhlen;
23 Omul iese la lucrarea lui și la munca lui până seara.
dann geht der Mensch hinaus an seine Arbeit und an sein Tagwerk bis zum Abend.
24 DOAMNE, cât de multe sunt lucrările tale! În înțelepciune le-ai făcut pe toate, pământul este plin de bogățiile tale.
Wie sind deiner Werke so viele, o HERR! Du hast sie alle mit Weisheit geschaffen, voll ist die Erde von deinen Geschöpfen.
25 Așa este această măreață și largă mare, în care sunt nenumărate lucruri furișându-se, deopotrivă fiare mici și mari.
Da ist das Meer, so groß und weit nach allen Seiten: drin wimmelt es ohne Zahl von Tieren klein und groß.
26 Acolo merg corăbiile, acolo este acel leviatan, tu l-ai făcut să se joace în ea.
Dort fahren die Schiffe einher; da ist der Walfisch, den du geschaffen, darin sich zu tummeln.
27 Acestea toate te așteptă, ca să le dai hrana la timpul cuvenit.
Sie alle schauen aus zu dir hin, daß du Speise ihnen gebest zu seiner Zeit;
28 Ce le dai, ele adună, tu îți deschizi mâna, ele se umplă cu bunătăți.
gibst du sie ihnen, so lesen sie auf; tust deine Hand du auf, so werden sie satt des Guten;
29 Îți ascunzi fața, ele se tulbură; le iei suflarea, ele mor și se întorc în țărâna lor.
doch verbirgst du dein Angesicht, so befällt sie Schrecken; nimmst du weg ihren Odem, so sterben sie und kehren zurück zum Staub, woher sie gekommen.
30 Trimiți duhul tău, ele sunt create și înnoiești fața pământului.
Läßt du ausgehn deinen Odem, so werden sie geschaffen, und so erneust du das Antlitz der Erde.
31 Gloria DOMNULUI va dăinui pentru totdeauna, DOMNUL se va bucura în lucrările lui.
Ewig bleibe die Ehre des HERRN bestehn, es freue der HERR sich seiner Werke!
32 El se uită pe pământ și acesta tremură, atinge dealurile și ele fumegă.
Blickt er die Erde an, so erbebt sie; rührt er die Berge an, so stehn sie in Rauch.
33 Voi cânta DOMNULUI cât timp trăiesc, voi cânta laudă Dumnezeului meu cât timp voi fi.
Singen will ich dem HERRN mein Leben lang, will spielen meinem Gott, solange ich bin.
34 Meditația mea despre el va fi dulce, mă voi veseli în DOMNUL.
Möge mein Sinnen ihm wohlgefällig sein: ich will meine Freude haben am HERRN!
35 Să fie mistuiți păcătoșii de pe pământ și să nu mai fie cei stricați. Binecuvântează pe DOMNUL, suflete al meu. Lăudați pe DOMNUL.
Möchten die Sünder verschwinden vom Erdboden und die Gottlosen nicht mehr sein! – Lobe den HERRN, meine Seele! Halleluja!
