Psalmii 104
1 Binecuvântează pe DOMNUL, suflete al meu. DOAMNE Dumnezeul meu, tu ești foarte mare; tu ești îmbrăcat cu onoare și maiestate.
Lobe den HERRN, meine Seele! HERR, mein Gott, du bist sehr herrlich; du bist schön und prächtig geschmückt.
2 Cel care se acoperă cu lumină precum cu o haină, cel care întinde cerurile ca pe o perdea,
Licht ist dein Kleid, das du anhast. Du breitest aus den Himmel wie einen Teppich;
3 Cel care pune bârnele cămărilor lui în ape, cel care face din nori carul său; cel care umblă pe aripile vântului;
du wölbest es oben mit Wasser; du fährest auf den Wolken wie auf einem Wagen und gehest auf den Fittichen des Windes
4 Cel care face îngerii lui duhuri; pe servitorii lui un foc arzând;
der du machest deine Engel zu Winden und deine Diener zu Feuerflammen;
5 Care a pus fundațiile pământului, ca să nu fie clintit niciodată.
der du das Erdreich gründest auf seinen Boden, daß es bleibt immer und ewiglich.
6 Tu l-ai acoperit cu adâncul precum cu o haină, apele au stat deasupra munților.
Mit der Tiefe deckest du es wie mit einem Kleid, und Wasser stehen über den Bergen.
7 La mustrarea ta ele au fugit; la vocea tunetului tău au plecat în grabă.
Aber von deinem Schelten fliehen sie, von deinem Donner fahren sie dahin.
8 Ele urcă pe munți; coboară pe văi spre locul pe care tu l-ai întemeiat pentru ele.
Die Berge gehen hoch hervor, und die Breiten setzen sich herunter zum Ort, den du ihnen gegründet hast.
9 Ai așezat un hotar ca ele să nu treacă peste el, ca să nu se întoarcă din nou să acopere pământul.
Du hast eine Grenze gesetzt, darüber kommen sie nicht, und müssen nicht wiederum das Erdreich bedecken.
10 El trimite izvoarele în văile care aleargă printre dealuri.
Du lässest Brunnen quellen in den Gründen, daß die Wasser zwischen den Bergen hinfließen,
11 Ele adapă fiecare fiară a câmpului, măgarii sălbatici își astâmpără setea.
daß alle Tiere auf dem Felde trinken und das Wild seinen Durst lösche.
12 Prin ele păsările cerului, care cântă printre ramuri, își vor avea locuințele.
An denselben sitzen die Vögel des Himmels und singen unter den Zweigen.
13 El adapă dealurile din cămările lui, pământul este săturat cu rodul lucrărilor tale.
Du feuchtest die Berge von oben her; du machest das Land voll Früchte, die du schaffest.
14 El face să crească iarba pentru vite și verdeață pentru folosul omului, ca să aducă hrană din pământ;
Du lässest Gras wachsen für das Vieh und Saat zu Nutz den Menschen, daß du Brot aus der Erde bringest,
15 Și vin, care face inima omului veselă, și untdelemn pentru a face fața lui să strălucească și pâine care întărește inima omului.
und daß der Wein erfreue des Menschen Herz und seine Gestalt schön werde von Öl, und das Brot des Menschen Herz stärke;
16 Copacii DOMNULUI sunt plini de sevă; cedrii Libanului, pe care i-a sădit,
daß die Bäume des HERRN voll Safts stehen, die Zedern Libanons, die er gepflanzet hat.
17 Unde păsările își fac cuiburile; cât despre barză, brazii sunt casa ei.
Daselbst nisten die Vögel, und die Reiher wohnen auf den Tannen.
18 Dealurile înalte sunt un loc de scăpare pentru caprele sălbatice; și stâncile pentru iepuri.
Die hohen Berge sind der Gemsen Zuflucht und die Steinklüfte der Kaninchen.
19 El a rânduit luna pentru anotimpuri, soarele își cunoaște apusul.
Du machest den Mond, das Jahr danach zu teilen; die Sonne weiß ihren Niedergang.
20 Tu faci întuneric și este noapte, în care toate fiarele pădurii se furișează.
Du machest Finsternis, daß Nacht wird; da regen sich alle wilden Tiere,
21 Leii tineri răcnesc după prada lor și își caută hrana de la Dumnezeu.
die jungen Löwen, die da brüllen nach dem Raub und ihre Speise suchen von Gott.
22 Soarele răsare, ei se adună și se culcă în vizuinile lor.
Wenn aber die Sonne aufgehet, heben sie sich davon und legen sich in ihre Löcher.
23 Omul iese la lucrarea lui și la munca lui până seara.
So gehet denn der Mensch aus an seine Arbeit und an sein Ackerwerk bis an den Abend.
24 DOAMNE, cât de multe sunt lucrările tale! În înțelepciune le-ai făcut pe toate, pământul este plin de bogățiile tale.
HERR, wie sind deine Werke so groß und viel! Du hast sie alle weislich geordnet und die Erde ist voll deiner Güter.
25 Așa este această măreață și largă mare, în care sunt nenumărate lucruri furișându-se, deopotrivă fiare mici și mari.
Das Meer, das so groß und weit ist, da wimmelt's ohne Zahl, beide große und kleine Tiere.
26 Acolo merg corăbiile, acolo este acel leviatan, tu l-ai făcut să se joace în ea.
Daselbst gehen die Schiffe; da sind Walfische, die du gemacht hast, daß sie drinnen scherzen.
27 Acestea toate te așteptă, ca să le dai hrana la timpul cuvenit.
Es wartet alles auf dich, daß du ihnen Speise gebest zu seiner Zeit.
28 Ce le dai, ele adună, tu îți deschizi mâna, ele se umplă cu bunătăți.
Wenn du ihnen gibst, so sammeln sie; wenn du deine Hand auftust, so werden sie mit Gut gesättiget.
29 Îți ascunzi fața, ele se tulbură; le iei suflarea, ele mor și se întorc în țărâna lor.
Verbirgest du dein Angesicht, so erschrecken sie; du nimmst weg ihren Odem, so vergehen sie und werden wieder zu Staub.
30 Trimiți duhul tău, ele sunt create și înnoiești fața pământului.
Du lässest aus deinen Odem, so werden sie geschaffen, und verneuerst die Gestalt der Erde.
31 Gloria DOMNULUI va dăinui pentru totdeauna, DOMNUL se va bucura în lucrările lui.
Die Ehre des HERRN ist ewig; der HERR hat Wohlgefallen an seinen Werken.
32 El se uită pe pământ și acesta tremură, atinge dealurile și ele fumegă.
Er schauet die Erde an, so bebet sie; er rühret die Berge an, so rauchen sie.
33 Voi cânta DOMNULUI cât timp trăiesc, voi cânta laudă Dumnezeului meu cât timp voi fi.
Ich will dem HERRN singen mein Leben lang und meinen Gott loben, solange ich bin.
34 Meditația mea despre el va fi dulce, mă voi veseli în DOMNUL.
Meine Rede müsse ihm wohlgefallen. Ich freue mich des HERRN.
35 Să fie mistuiți păcătoșii de pe pământ și să nu mai fie cei stricați. Binecuvântează pe DOMNUL, suflete al meu. Lăudați pe DOMNUL.
Der Sünder müsse ein Ende werden auf Erden, und die Gottlosen nicht mehr sein! Lobe den HERRN, meine Seele! Halleluja!
