Psalmii 104
1 Binecuvântează pe DOMNUL, suflete al meu. DOAMNE Dumnezeul meu, tu ești foarte mare; tu ești îmbrăcat cu onoare și maiestate.
Preise, meine Seele, Jahwe! Jahwe, mein Gott, du bist überaus groß; mit Majestät und Hoheit bist du angethan,
2 Cel care se acoperă cu lumină precum cu o haină, cel care întinde cerurile ca pe o perdea,
der sich in Licht hüllt wie in einen Mantel, den Himmel ausspannt wie ein Zelttuch,
3 Cel care pune bârnele cămărilor lui în ape, cel care face din nori carul său; cel care umblă pe aripile vântului;
der seinen Söller im Wasser bälkt, dichte Wolken zu seinem Fahrzeuge macht, auf den Fittigen des Windes wandelt,
4 Cel care face îngerii lui duhuri; pe servitorii lui un foc arzând;
der Winde zu seinen Boten macht, zu seinen Dienern loderndes Feuer.
5 Care a pus fundațiile pământului, ca să nu fie clintit niciodată.
Er hat die Erde auf ihre Pfeiler gegründet, daß sie in alle Ewigkeit nicht wanken kann.
6 Tu l-ai acoperit cu adâncul precum cu o haină, apele au stat deasupra munților.
Mit der Flut wie mit einem Gewande bedecktest du sie; auf den Bergen standen Gewässer.
7 La mustrarea ta ele au fugit; la vocea tunetului tău au plecat în grabă.
Vor deinem Schelten flohen sie, vor deinem Donnerschall zogen sie sich angstvoll zurück -
8 Ele urcă pe munți; coboară pe văi spre locul pe care tu l-ai întemeiat pentru ele.
Berge stiegen empor, es senkten sich Thäler - an die Stätte, die du ihnen gegründet.
9 Ai așezat un hotar ca ele să nu treacă peste el, ca să nu se întoarcă din nou să acopere pământul.
Du hast eine Grenze gesetzt, die dürfen sie nicht überschreiten, dürfen die Erde nicht wieder bedecken.
10 El trimite izvoarele în văile care aleargă printre dealuri.
Der in den Thälern Quellen entsendet; zwischen den Bergen fließen sie dahin.
11 Ele adapă fiecare fiară a câmpului, măgarii sălbatici își astâmpără setea.
Sie tränken alle Tiere des Gefildes; die Wildesel löschen ihren Durst.
12 Prin ele păsările cerului, care cântă printre ramuri, își vor avea locuințele.
An ihnen wohnen die Vögel des Himmels, lassen aus den Zweigen heraus ihre Stimme erschallen.
13 El adapă dealurile din cămările lui, pământul este săturat cu rodul lucrărilor tale.
Der von seinem Söller her die Berge tränkt - von der Frucht deiner Werke sättigt sich die Erde.
14 El face să crească iarba pentru vite și verdeață pentru folosul omului, ca să aducă hrană din pământ;
Der Gras sprossen läßt für das Vieh und Pflanzen zum Nutzen der Menschen, indem er Brotkorn aus der Erde hervorgehen läßt
15 Și vin, care face inima omului veselă, și untdelemn pentru a face fața lui să strălucească și pâine care întărește inima omului.
und Wein, der des Menschen Herz erfreut, und indem er ihr Angesicht von Öl erglänzen läßt und Brot giebt, das das Herz des Menschen stärkt.
16 Copacii DOMNULUI sunt plini de sevă; cedrii Libanului, pe care i-a sădit,
Es sättigen sich die Bäume Jahwes, die Cedern des Libanon, die er gepflanzt hat,
17 Unde păsările își fac cuiburile; cât despre barză, brazii sunt casa ei.
woselbst die Vögel nisten; auf den Cypressen hat der Storch sein Haus.
18 Dealurile înalte sunt un loc de scăpare pentru caprele sălbatice; și stâncile pentru iepuri.
Die hohen Berge sind der Steinböcke, die Felsen der Klippdachse Zuflucht.
19 El a rânduit luna pentru anotimpuri, soarele își cunoaște apusul.
Er hat den Mond zur Bestimmung von Zeiträumen geschaffen; die Sonne kennt ihren Untergang.
20 Tu faci întuneric și este noapte, în care toate fiarele pădurii se furișează.
Wirkst du Finsternis, so wird es Nacht; in ihr regen sich alle Tiere des Waldes.
21 Leii tineri răcnesc după prada lor și își caută hrana de la Dumnezeu.
Die jungen Löwen brüllen nach Fraß, indem sie von Gott ihre Nahrung verlangen.
22 Soarele răsare, ei se adună și se culcă în vizuinile lor.
Wenn die Sonne aufgeht, ziehen sie sich zurück und lagern sich in ihrer Behausung.
23 Omul iese la lucrarea lui și la munca lui până seara.
Der Mensch geht aus an sein Werk und an seine Arbeit bis zum Abend.
24 DOAMNE, cât de multe sunt lucrările tale! În înțelepciune le-ai făcut pe toate, pământul este plin de bogățiile tale.
Wie sind deiner Werke so viel, Jahwe! Du hast sie alle in Weisheit geschaffen; die Erde ist voll von deinen Geschöpfen.
25 Așa este această măreață și largă mare, în care sunt nenumărate lucruri furișându-se, deopotrivă fiare mici și mari.
Da ist das Meer, groß und weit nach beiden Seiten, darin ein Gewimmel ohne Zahl, kleine und große Tiere.
26 Acolo merg corăbiile, acolo este acel leviatan, tu l-ai făcut să se joace în ea.
Daselbst gehen Schiffe, der Leviathan, den du geschaffen hast, darin zu spielen.
27 Acestea toate te așteptă, ca să le dai hrana la timpul cuvenit.
Sie alle warten auf dich, daß du ihnen zu seiner Zeit ihre Speise gebest.
28 Ce le dai, ele adună, tu îți deschizi mâna, ele se umplă cu bunătăți.
Du giebst ihnen, sie lesen auf; du thust deine Hand auf, sie sättigen sich mit Gutem.
29 Îți ascunzi fața, ele se tulbură; le iei suflarea, ele mor și se întorc în țărâna lor.
Du verbirgst dein Antlitz, sie werden bestürzt; du ziehst ihren Odem ein, sie verhauchen und werden wieder zu Erde.
30 Trimiți duhul tău, ele sunt create și înnoiești fața pământului.
Du entsendest deinen Odem, sie werden geschaffen, und du erneust das Angesicht der Erde.
31 Gloria DOMNULUI va dăinui pentru totdeauna, DOMNUL se va bucura în lucrările lui.
Die Herrlichkeit Jahwes währt ewig, Jahwe freut sich seiner Werke!
32 El se uită pe pământ și acesta tremură, atinge dealurile și ele fumegă.
der die Erde anblickt, daß sie erzittert, die Berge anrührt, daß sie rauchen.
33 Voi cânta DOMNULUI cât timp trăiesc, voi cânta laudă Dumnezeului meu cât timp voi fi.
Ich will Jahwe singen mein Leben lang, meinem Gotte lobsingen, so lange ich bin.
34 Meditația mea despre el va fi dulce, mă voi veseli în DOMNUL.
Möge ihm mein Dichten wohlgefallen; ich freue mich Jahwes!
35 Să fie mistuiți păcătoșii de pe pământ și să nu mai fie cei stricați. Binecuvântează pe DOMNUL, suflete al meu. Lăudați pe DOMNUL.
Möchten die Sünder von der Erde verschwinden, und die Gottlosen nicht mehr sein. Preise, meine Seele, Jahwe! Rühmet Jah!
