Psalmii 104
1 Binecuvântează pe DOMNUL, suflete al meu. DOAMNE Dumnezeul meu, tu ești foarte mare; tu ești îmbrăcat cu onoare și maiestate.
Mon âme, bénis l’Éternel! Éternel, mon Dieu, tu es infiniment grand! Tu es revêtu d’éclat et de magnificence!
2 Cel care se acoperă cu lumină precum cu o haină, cel care întinde cerurile ca pe o perdea,
Il s’enveloppe de lumière comme d’un manteau; Il étend les cieux comme un pavillon.
3 Cel care pune bârnele cămărilor lui în ape, cel care face din nori carul său; cel care umblă pe aripile vântului;
Il forme avec les eaux le faîte de sa demeure; Il prend les nuées pour son char, Il s’avance sur les ailes du vent.
4 Cel care face îngerii lui duhuri; pe servitorii lui un foc arzând;
Il fait des vents ses messagers, Des flammes de feu ses serviteurs.
5 Care a pus fundațiile pământului, ca să nu fie clintit niciodată.
Il a établi la terre sur ses fondements, Elle ne sera jamais ébranlée.
6 Tu l-ai acoperit cu adâncul precum cu o haină, apele au stat deasupra munților.
Tu l’avais couverte de l’abîme comme d’un vêtement, Les eaux s’arrêtaient sur les montagnes;
7 La mustrarea ta ele au fugit; la vocea tunetului tău au plecat în grabă.
Elles ont fui devant ta menace, Elles se sont précipitées à la voix de ton tonnerre.
8 Ele urcă pe munți; coboară pe văi spre locul pe care tu l-ai întemeiat pentru ele.
Des montagnes se sont élevées, des vallées se sont abaissées, Au lieu que tu leur avais fixé.
9 Ai așezat un hotar ca ele să nu treacă peste el, ca să nu se întoarcă din nou să acopere pământul.
Tu as posé une limite que les eaux ne doivent point franchir, Afin qu’elles ne reviennent plus couvrir la terre.
10 El trimite izvoarele în văile care aleargă printre dealuri.
Il conduit les sources dans des torrents Qui coulent entre les montagnes.
11 Ele adapă fiecare fiară a câmpului, măgarii sălbatici își astâmpără setea.
Elles abreuvent tous les animaux des champs; Les ânes sauvages y étanchent leur soif.
12 Prin ele păsările cerului, care cântă printre ramuri, își vor avea locuințele.
Les oiseaux du ciel habitent sur leurs bords, Et font résonner leur voix parmi les rameaux.
13 El adapă dealurile din cămările lui, pământul este săturat cu rodul lucrărilor tale.
De sa haute demeure, il arrose les montagnes; La terre est rassasiée du fruit de tes œuvres.
14 El face să crească iarba pentru vite și verdeață pentru folosul omului, ca să aducă hrană din pământ;
Il fait germer l’herbe pour le bétail, Et les plantes pour les besoins de l’homme, Afin que la terre produise de la nourriture,
15 Și vin, care face inima omului veselă, și untdelemn pentru a face fața lui să strălucească și pâine care întărește inima omului.
Le vin qui réjouit le cœur de l’homme, Et fait plus que l’huile resplendir son visage, Et le pain qui soutient le cœur de l’homme.
16 Copacii DOMNULUI sunt plini de sevă; cedrii Libanului, pe care i-a sădit,
Les arbres de l’Éternel se rassasient, Les cèdres du Liban, qu’il a plantés.
17 Unde păsările își fac cuiburile; cât despre barză, brazii sunt casa ei.
C’est là que les oiseaux font leurs nids; La cigogne a sa demeure dans les cyprès,
18 Dealurile înalte sunt un loc de scăpare pentru caprele sălbatice; și stâncile pentru iepuri.
Les montagnes élevées sont pour les boucs sauvages, Les rochers servent de retraite aux damans.
19 El a rânduit luna pentru anotimpuri, soarele își cunoaște apusul.
Il a fait la lune pour marquer les temps; Le soleil sait quand il doit se coucher.
20 Tu faci întuneric și este noapte, în care toate fiarele pădurii se furișează.
Tu amènes les ténèbres, et il est nuit: Alors tous les animaux des forêts sont en mouvement;
21 Leii tineri răcnesc după prada lor și își caută hrana de la Dumnezeu.
Les lionceaux rugissent après la proie, Et demandent à Dieu leur nourriture.
22 Soarele răsare, ei se adună și se culcă în vizuinile lor.
Le soleil se lève: ils se retirent, Et se couchent dans leurs tanières.
23 Omul iese la lucrarea lui și la munca lui până seara.
L’homme sort pour se rendre à son ouvrage, Et à son travail, jusqu’au soir.
24 DOAMNE, cât de multe sunt lucrările tale! În înțelepciune le-ai făcut pe toate, pământul este plin de bogățiile tale.
Que tes œuvres sont en grand nombre, ô Éternel! Tu les as toutes faites avec sagesse. La terre est remplie de tes biens.
25 Așa este această măreață și largă mare, în care sunt nenumărate lucruri furișându-se, deopotrivă fiare mici și mari.
Voici la grande et vaste mer: Là se meuvent sans nombre Des animaux petits et grands;
26 Acolo merg corăbiile, acolo este acel leviatan, tu l-ai făcut să se joace în ea.
Là se promènent les navires, Et ce léviathan que tu as formé pour se jouer dans les flots.
27 Acestea toate te așteptă, ca să le dai hrana la timpul cuvenit.
Tous ces animaux espèrent en toi, Pour que tu leur donnes la nourriture en son temps.
28 Ce le dai, ele adună, tu îți deschizi mâna, ele se umplă cu bunătăți.
Tu la leur donnes, et ils la recueillent; Tu ouvres ta main, et ils se rassasient de biens.
29 Îți ascunzi fața, ele se tulbură; le iei suflarea, ele mor și se întorc în țărâna lor.
Tu caches ta face: ils sont tremblants; Tu leur retires le souffle: ils expirent, Et retournent dans leur poussière.
30 Trimiți duhul tău, ele sunt create și înnoiești fața pământului.
Tu envoies ton souffle: ils sont créés, Et tu renouvelles la face de la terre.
31 Gloria DOMNULUI va dăinui pentru totdeauna, DOMNUL se va bucura în lucrările lui.
Que la gloire de l’Éternel subsiste à jamais! Que l’Éternel se réjouisse de ses œuvres!
32 El se uită pe pământ și acesta tremură, atinge dealurile și ele fumegă.
Il regarde la terre, et elle tremble; Il touche les montagnes, et elles sont fumantes.
33 Voi cânta DOMNULUI cât timp trăiesc, voi cânta laudă Dumnezeului meu cât timp voi fi.
Je chanterai l’Éternel tant que je vivrai, Je célébrerai mon Dieu tant que j’existerai.
34 Meditația mea despre el va fi dulce, mă voi veseli în DOMNUL.
Que mes paroles lui soient agréables! Je veux me réjouir en l’Éternel.
35 Să fie mistuiți păcătoșii de pe pământ și să nu mai fie cei stricați. Binecuvântează pe DOMNUL, suflete al meu. Lăudați pe DOMNUL.
Que les pécheurs disparaissent de la terre, Et que les méchants ne soient plus! Mon âme, bénis l’Éternel! Louez l’Éternel!
