Psalmii 104
1 Binecuvântează pe DOMNUL, suflete al meu. DOAMNE Dumnezeul meu, tu ești foarte mare; tu ești îmbrăcat cu onoare și maiestate.
Kiitä Herraa, sieluni! Herra, minun Jumalani, sinä olet sangen suuresti kunnioitettu, suurella kunnialla ja kaunistuksella olet sinä puetettu.
2 Cel care se acoperă cu lumină precum cu o haină, cel care întinde cerurile ca pe o perdea,
Sinä puetat itses valkeudella niinkuin vaatteella: sinä levität taivaat niinkuin peitteen.
3 Cel care pune bârnele cămărilor lui în ape, cel care face din nori carul său; cel care umblă pe aripile vântului;
Sinä peität sen päällyksen vedellä: sinä menet pilvissä niinkuin ratasten päällä, ja käyt tuulen siipein päällä.
4 Cel care face îngerii lui duhuri; pe servitorii lui un foc arzând;
Sinä teet enkelis hengeksi ja palvelias liekitseväiseksi tuleksi.
5 Care a pus fundațiile pământului, ca să nu fie clintit niciodată.
Sinä joka maan perustit perustuksensa päälle, ettei sen pidä liikkuman ijankaikkisesti.
6 Tu l-ai acoperit cu adâncul precum cu o haină, apele au stat deasupra munților.
Syvyydellä sinä sen peität niinkuin vaatteella, ja vedet seisovat vuorilla.
7 La mustrarea ta ele au fugit; la vocea tunetului tău au plecat în grabă.
Mutta sinun nuhtelemisestas he pakenevat: sinun jylinästäs he menevät pois.
8 Ele urcă pe munți; coboară pe văi spre locul pe care tu l-ai întemeiat pentru ele.
Vuoret astuvat ylös, ja laaksot astuvat alas siallensa, johon heidät perustanut olet.
9 Ai așezat un hotar ca ele să nu treacă peste el, ca să nu se întoarcă din nou să acopere pământul.
Määrän sinä panit, jota ei he käy ylitse, eikä palaja maata peittämään.
10 El trimite izvoarele în văile care aleargă printre dealuri.
Sinä annat lähteet laaksoissa kuohua, niin että ne vuorten välitse vuotavat;
11 Ele adapă fiecare fiară a câmpului, măgarii sălbatici își astâmpără setea.
Että kaikki eläimet metsässä joisivat, ja että pedot janonsa sammuttaisivat.
12 Prin ele păsările cerului, care cântă printre ramuri, își vor avea locuințele.
Heidän tykönänsä istuvat taivaan linnut, ja visertävät oksilla.
13 El adapă dealurile din cămările lui, pământul este săturat cu rodul lucrărilor tale.
Sinä liotat vuoret ylhäältä: sinä täytät maan hedelmällä, jonka sinä saatat.
14 El face să crească iarba pentru vite și verdeață pentru folosul omului, ca să aducă hrană din pământ;
Sinä kasvatat ruohon karjalle, ja jyvät ihmisten tarpeeksi, tuottaakses leipää maasta.
15 Și vin, care face inima omului veselă, și untdelemn pentru a face fața lui să strălucească și pâine care întărește inima omului.
Ja että viina ihmisen sydämen ilahuttaa, ja hänen kasvonsa kaunistuu öljystä: ja leipä vahvistaa ihmisen sydämen.
16 Copacii DOMNULUI sunt plini de sevă; cedrii Libanului, pe care i-a sădit,
Että Herran puut nesteestä täynnä olisivat: Libanonin sedripuut, jotka hän on istuttanut;
17 Unde păsările își fac cuiburile; cât despre barză, brazii sunt casa ei.
Siellä linnut pesiä tekevät, ja haikarat hongissa asuvat.
18 Dealurile înalte sunt un loc de scăpare pentru caprele sălbatice; și stâncile pentru iepuri.
Korkiat vuoret ovat metsävuohten turva, ja kivirauniot kaninein.
19 El a rânduit luna pentru anotimpuri, soarele își cunoaște apusul.
Sinä teet kuun aikoja jakamaan, ja aurinko tietää laskemisensa.
20 Tu faci întuneric și este noapte, în care toate fiarele pădurii se furișează.
Sinä teet pimeyden ja yö tulee: silloin kaikki metsän eläimet tulevat ulos.
21 Leii tineri răcnesc după prada lor și își caută hrana de la Dumnezeu.
Nuoret jalopeurat saaliin perään kiljuvat, ja elatustansa Jumalalta etsivät.
22 Soarele răsare, ei se adună și se culcă în vizuinile lor.
Mutta kuin aurinko koittaa, niin he kokoontuvat, ja luolissansa makaavat.
23 Omul iese la lucrarea lui și la munca lui până seara.
Niin menee myös ihminen työhönsä, ja askareillensa ehtoosen asti.
24 DOAMNE, cât de multe sunt lucrările tale! În înțelepciune le-ai făcut pe toate, pământul este plin de bogățiile tale.
Herra, kuinka suuret ja monet ovat sinun käsialas? Sinä olet kaikki taitavasti säätänyt, ja maa on täynnä sinun tavaraas.
25 Așa este această măreață și largă mare, în care sunt nenumărate lucruri furișându-se, deopotrivă fiare mici și mari.
Tämä meri, joka niin suuri ja lavia on, siinä epälukuiset liikuvat, sekä pienet että suuret eläimet;
26 Acolo merg corăbiile, acolo este acel leviatan, tu l-ai făcut să se joace în ea.
Siellä haahdet kuljeskelevat: siinä valaskalat ovat, jotkas tehnyt olet, leikitsemään hänessä.
27 Acestea toate te așteptă, ca să le dai hrana la timpul cuvenit.
Kaikki odottavat sinua, ettäs heille antaisit ruan ajallansa.
28 Ce le dai, ele adună, tu îți deschizi mâna, ele se umplă cu bunătăți.
Koskas heille annat, niin he kokoovat: koskas kätes avaat, niin he hyvyydellä ravitaan.
29 Îți ascunzi fața, ele se tulbură; le iei suflarea, ele mor și se întorc în țărâna lor.
Jos sinä kasvos peität, niin he hämmästyvät: koska sinä otat heidän henkensä pois, niin he hukkuvat, ja tomuksi tulevat jälleen.
30 Trimiți duhul tău, ele sunt create și înnoiești fața pământului.
Sinä lähetät ulos henkes, niin he luoduksi tulevat, ja sinä uudistat maan muodon.
31 Gloria DOMNULUI va dăinui pentru totdeauna, DOMNUL se va bucura în lucrările lui.
Herran kunnia pysyy ijankaikkisesti: Herra iloitsee töissänsä.
32 El se uită pe pământ și acesta tremură, atinge dealurile și ele fumegă.
Hän katsahtaa maan päälle, niin se vapisee: hän rupee vuoriin, niin ne suitsevat.
33 Voi cânta DOMNULUI cât timp trăiesc, voi cânta laudă Dumnezeului meu cât timp voi fi.
Minä veisaan Herralle minun elinaikanani, ja kiitän minun Jumalaani niinkauvan kuin minä olen.
34 Meditația mea despre el va fi dulce, mă voi veseli în DOMNUL.
Minun puheeni kelpaa hänelle, ja minä iloitsen Herrassa.
35 Să fie mistuiți păcătoșii de pe pământ și să nu mai fie cei stricați. Binecuvântează pe DOMNUL, suflete al meu. Lăudați pe DOMNUL.
Syntiset maalta lopetetaan, ja jumalattomat ei pidä silleen oleman: kiitä Herraa, sieluni, Halleluja!
