Psalmii 104
1 Binecuvântează pe DOMNUL, suflete al meu. DOAMNE Dumnezeul meu, tu ești foarte mare; tu ești îmbrăcat cu onoare și maiestate.
Bless the LORD, O my soul! O LORD, my God! thou art very great! Thou art clothed with glory and majesty!
2 Cel care se acoperă cu lumină precum cu o haină, cel care întinde cerurile ca pe o perdea,
He covereth himself with light as with a garment; He spreadeth out the heavens like a curtain;
3 Cel care pune bârnele cămărilor lui în ape, cel care face din nori carul său; cel care umblă pe aripile vântului;
He layeth the beams of his chambers in the waters; He maketh the clouds his chariot; He rideth upon the wings of the wind.
4 Cel care face îngerii lui duhuri; pe servitorii lui un foc arzând;
He maketh the winds his messengers, The flaming lightnings his ministers.
5 Care a pus fundațiile pământului, ca să nu fie clintit niciodată.
He established the earth on its foundations; It shall not be removed for ever.
6 Tu l-ai acoperit cu adâncul precum cu o haină, apele au stat deasupra munților.
Thou didst cover it with the deep as with a garment; The waters stood above the mountains!
7 La mustrarea ta ele au fugit; la vocea tunetului tău au plecat în grabă.
At thy rebuke they fled; At the voice of thy thunder they hasted away.
8 Ele urcă pe munți; coboară pe văi spre locul pe care tu l-ai întemeiat pentru ele.
The mountains rose, the valleys sank, In the place which thou didst appoint for them.
9 Ai așezat un hotar ca ele să nu treacă peste el, ca să nu se întoarcă din nou să acopere pământul.
Thou hast established a bound which the waters may not pass, That they may not return, and cover the earth.
10 El trimite izvoarele în văile care aleargă printre dealuri.
He sendeth forth the springs in brooks; They run among the mountains;
11 Ele adapă fiecare fiară a câmpului, măgarii sălbatici își astâmpără setea.
They give drink to all the beasts of the forest; In them the wild asses quench their thirst.
12 Prin ele păsările cerului, care cântă printre ramuri, își vor avea locuințele.
About them the birds of heaven have their habitation; They sing among the branches.
13 El adapă dealurile din cămările lui, pământul este săturat cu rodul lucrărilor tale.
He watereth the hills from his chambers; The earth is satisfied with the fruit of thy works!
14 El face să crească iarba pentru vite și verdeață pentru folosul omului, ca să aducă hrană din pământ;
He causeth grass to spring up for cattle, And herbage for the service of man, To bring forth food out of the earth,
15 Și vin, care face inima omului veselă, și untdelemn pentru a face fața lui să strălucească și pâine care întărește inima omului.
And wine that gladdeneth the heart of man, Making his face to shine more than oil, And bread that strengtheneth man's heart.
16 Copacii DOMNULUI sunt plini de sevă; cedrii Libanului, pe care i-a sădit,
The trees of the LORD are full of sap, The cedars of Lebanon, which he hath planted;
17 Unde păsările își fac cuiburile; cât despre barză, brazii sunt casa ei.
There the birds build their nests; In the cypresses the stork hath her abode.
18 Dealurile înalte sunt un loc de scăpare pentru caprele sălbatice; și stâncile pentru iepuri.
The high hills are a refuge for the wild goats, And the rocks for the conies.
19 El a rânduit luna pentru anotimpuri, soarele își cunoaște apusul.
He appointed the moon to mark seasons; The sun knoweth when to go down.
20 Tu faci întuneric și este noapte, în care toate fiarele pădurii se furișează.
Thou makest darkness, and it is night, When all the beasts of the forest go forth!
21 Leii tineri răcnesc după prada lor și își caută hrana de la Dumnezeu.
The young lions roar for prey, And seek their food from God.
22 Soarele răsare, ei se adună și se culcă în vizuinile lor.
When the sun ariseth, they withdraw themselves, And lie down in their dens.
23 Omul iese la lucrarea lui și la munca lui până seara.
Man goeth forth to his work, And to his labor, until the evening.
24 DOAMNE, cât de multe sunt lucrările tale! În înțelepciune le-ai făcut pe toate, pământul este plin de bogățiile tale.
O LORD! how manifold are thy works! In wisdom hast thou made them all! The earth is full of thy riches!
25 Așa este această măreață și largă mare, în care sunt nenumărate lucruri furișându-se, deopotrivă fiare mici și mari.
Lo! this great and wide sea! In it are moving creatures without number, Animals small and great.
26 Acolo merg corăbiile, acolo este acel leviatan, tu l-ai făcut să se joace în ea.
There go the ships; There is the leviathan, which thou hast made to play therein.
27 Acestea toate te așteptă, ca să le dai hrana la timpul cuvenit.
All these wait on thee To give them their food in due season.
28 Ce le dai, ele adună, tu îți deschizi mâna, ele se umplă cu bunătăți.
Thou givest it to them, they gather it; Thou openest thine hand, they are satisfied with good.
29 Îți ascunzi fața, ele se tulbură; le iei suflarea, ele mor și se întorc în țărâna lor.
Thou hidest thy face, they are confounded; Thou takest away their breath, they die, And return to the dust.
30 Trimiți duhul tău, ele sunt create și înnoiești fața pământului.
Thou sendest forth thy spirit, they are created, And thou renewest the face of the earth.
31 Gloria DOMNULUI va dăinui pentru totdeauna, DOMNUL se va bucura în lucrările lui.
The glory of the LORD shall endure for ever; The LORD shall rejoice in his works;
32 El se uită pe pământ și acesta tremură, atinge dealurile și ele fumegă.
He looketh on the earth, and it trembleth; He toucheth the hills, and they smoke.
33 Voi cânta DOMNULUI cât timp trăiesc, voi cânta laudă Dumnezeului meu cât timp voi fi.
I will sing to the LORD as long as I live, I will sing praise to my God while I have my being.
34 Meditația mea despre el va fi dulce, mă voi veseli în DOMNUL.
May my meditation be acceptable to him! I will rejoice in the LORD.
35 Să fie mistuiți păcătoșii de pe pământ și să nu mai fie cei stricați. Binecuvântează pe DOMNUL, suflete al meu. Lăudați pe DOMNUL.
May sinners perish from the earth, And the wicked be no more! Bless the LORD, O my soul! Praise ye the LORD!
