Psalmii 104
1 Binecuvântează pe DOMNUL, suflete al meu. DOAMNE Dumnezeul meu, tu ești foarte mare; tu ești îmbrăcat cu onoare și maiestate.
My soule, prayse thou the Lord: O Lord my God, thou art exceeding great, thou art clothed with glorie and honour.
2 Cel care se acoperă cu lumină precum cu o haină, cel care întinde cerurile ca pe o perdea,
Which couereth himselfe with light as with a garment, and spreadeth the heauens like a curtaine.
3 Cel care pune bârnele cămărilor lui în ape, cel care face din nori carul său; cel care umblă pe aripile vântului;
Which layeth the beames of his chambers in the waters, and maketh the cloudes his chariot, and walketh vpon the wings of the winde.
4 Cel care face îngerii lui duhuri; pe servitorii lui un foc arzând;
Which maketh his spirits his messengers, and a flaming fire his ministers.
5 Care a pus fundațiile pământului, ca să nu fie clintit niciodată.
He set the earth vpon her foundations, so that it shall neuer moue.
6 Tu l-ai acoperit cu adâncul precum cu o haină, apele au stat deasupra munților.
Thou coueredst it with the deepe as with a garment: the waters woulde stand aboue the mountaines.
7 La mustrarea ta ele au fugit; la vocea tunetului tău au plecat în grabă.
But at thy rebuke they flee: at the voyce of thy thunder they haste away.
8 Ele urcă pe munți; coboară pe văi spre locul pe care tu l-ai întemeiat pentru ele.
And the mountaines ascend, and the valleis descend to the place which thou hast established for them.
9 Ai așezat un hotar ca ele să nu treacă peste el, ca să nu se întoarcă din nou să acopere pământul.
But thou hast set them a bounde, which they shall not passe: they shall not returne to couer the earth.
10 El trimite izvoarele în văile care aleargă printre dealuri.
He sendeth the springs into the valleis, which runne betweene the mountaines.
11 Ele adapă fiecare fiară a câmpului, măgarii sălbatici își astâmpără setea.
They shall giue drinke to all the beasts of the fielde, and the wilde asses shall quench their thirst.
12 Prin ele păsările cerului, care cântă printre ramuri, își vor avea locuințele.
By these springs shall the foules of the heauen dwell, and sing among the branches.
13 El adapă dealurile din cămările lui, pământul este săturat cu rodul lucrărilor tale.
He watereth the mountaines from his chambers, and the earth is filled with the fruite of thy workes.
14 El face să crească iarba pentru vite și verdeață pentru folosul omului, ca să aducă hrană din pământ;
He causeth grasse to growe for the cattell, and herbe for the vse of man, that he may bring forth bread out of the earth,
15 Și vin, care face inima omului veselă, și untdelemn pentru a face fața lui să strălucească și pâine care întărește inima omului.
And wine that maketh glad the heart of man, and oyle to make the face to shine, and bread that strengtheneth mans heart.
16 Copacii DOMNULUI sunt plini de sevă; cedrii Libanului, pe care i-a sădit,
The high trees are satisfied, euen the cedars of Lebanon, which he hath planted,
17 Unde păsările își fac cuiburile; cât despre barză, brazii sunt casa ei.
That ye birdes may make their nestes there: the storke dwelleth in the firre trees.
18 Dealurile înalte sunt un loc de scăpare pentru caprele sălbatice; și stâncile pentru iepuri.
The high mountaines are for the goates: the rockes are a refuge for the conies.
19 El a rânduit luna pentru anotimpuri, soarele își cunoaște apusul.
He appoynted the moone for certaine seasons: the sunne knoweth his going downe.
20 Tu faci întuneric și este noapte, în care toate fiarele pădurii se furișează.
Thou makest darkenesse, and it is night, wherein all the beastes of the forest creepe forth.
21 Leii tineri răcnesc după prada lor și își caută hrana de la Dumnezeu.
The lions roare after their praye, and seeke their meate at God.
22 Soarele răsare, ei se adună și se culcă în vizuinile lor.
When the sunne riseth, they retire, and couche in their dennes.
23 Omul iese la lucrarea lui și la munca lui până seara.
Then goeth man forth to his worke, and to his labour vntill the euening.
24 DOAMNE, cât de multe sunt lucrările tale! În înțelepciune le-ai făcut pe toate, pământul este plin de bogățiile tale.
O Lord, howe manifolde are thy workes! in wisdome hast thou made them all: the earth is full of thy riches.
25 Așa este această măreață și largă mare, în care sunt nenumărate lucruri furișându-se, deopotrivă fiare mici și mari.
So is this sea great and wide: for therein are things creeping innumerable, both small beastes and great.
26 Acolo merg corăbiile, acolo este acel leviatan, tu l-ai făcut să se joace în ea.
There goe the shippes, yea, that Liuiathan, whom thou hast made to play therein.
27 Acestea toate te așteptă, ca să le dai hrana la timpul cuvenit.
All these waite vpon thee, that thou maiest giue them foode in due season.
28 Ce le dai, ele adună, tu îți deschizi mâna, ele se umplă cu bunătăți.
Thou giuest it to them, and they gather it: thou openest thine hand, and they are filled with good things.
29 Îți ascunzi fața, ele se tulbură; le iei suflarea, ele mor și se întorc în țărâna lor.
But if thou hide thy face, they are troubled: if thou take away their breath, they dye and returne to their dust.
30 Trimiți duhul tău, ele sunt create și înnoiești fața pământului.
Againe if thou send forth thy spirit, they are created, and thou renuest the face of the earth.
31 Gloria DOMNULUI va dăinui pentru totdeauna, DOMNUL se va bucura în lucrările lui.
Glory be to the Lord for euer: let the Lord reioyce in his workes.
32 El se uită pe pământ și acesta tremură, atinge dealurile și ele fumegă.
He looketh on the earth and it trembleth: he toucheth the mountaines, and they smoke.
33 Voi cânta DOMNULUI cât timp trăiesc, voi cânta laudă Dumnezeului meu cât timp voi fi.
I will sing vnto the Lord all my life: I will prayse my God, while I liue.
34 Meditația mea despre el va fi dulce, mă voi veseli în DOMNUL.
Let my wordes be acceptable vnto him: I will reioyce in the Lord.
35 Să fie mistuiți păcătoșii de pe pământ și să nu mai fie cei stricați. Binecuvântează pe DOMNUL, suflete al meu. Lăudați pe DOMNUL.
Let the sinners be consumed out of the earth, and the wicked till there be no more: O my soule, prayse thou the Lord. Prayse ye the Lord.
