Psalmii 104
1 Binecuvântează pe DOMNUL, suflete al meu. DOAMNE Dumnezeul meu, tu ești foarte mare; tu ești îmbrăcat cu onoare și maiestate.
Min Sjæl, lov Herren; Herre, min Gud! du er saare stor, du har iført dig Majestæt og Herlighed.
2 Cel care se acoperă cu lumină precum cu o haină, cel care întinde cerurile ca pe o perdea,
Han ifører sig Lys som et Klædebon, han udbreder Himmelen som et Telt.
3 Cel care pune bârnele cămărilor lui în ape, cel care face din nori carul său; cel care umblă pe aripile vântului;
Han hvælver sine Sale i Vandene; han gør Skyerne til sin Vogn, han vandrer paa Vejrets Vinger.
4 Cel care face îngerii lui duhuri; pe servitorii lui un foc arzând;
Han gør Vindene til sine Engle, gloende Ild til sine Tjenere.
5 Care a pus fundațiile pământului, ca să nu fie clintit niciodată.
Han grundfæstede Jorden paa dens Grundvold, den skal ikke rokkes i al Evighed.
6 Tu l-ai acoperit cu adâncul precum cu o haină, apele au stat deasupra munților.
Du havde skjult den med Havet som med et Klæde, Vandene stode over Bjergene.
7 La mustrarea ta ele au fugit; la vocea tunetului tău au plecat în grabă.
De flyede for din Trusel, de fore hastelig bort for din Tordens Røst.
8 Ele urcă pe munți; coboară pe văi spre locul pe care tu l-ai întemeiat pentru ele.
Bjergene fore op, Dalene fore ned til det Sted, som du grundfæstede for dem.
9 Ai așezat un hotar ca ele să nu treacă peste el, ca să nu se întoarcă din nou să acopere pământul.
Du satte en Grænse, hvorover de ikke skulde gaa; de skulde ikke skjule Jorden igen.
10 El trimite izvoarele în văile care aleargă printre dealuri.
Han lader Kilder opvælde i Dalene; de rinde imellem Bjergene.
11 Ele adapă fiecare fiară a câmpului, măgarii sălbatici își astâmpără setea.
De give alle Markens Dyr at drikke, Vildæsler slukke deres Tørst.
12 Prin ele păsările cerului, care cântă printre ramuri, își vor avea locuințele.
Over dem bo Himmelens Fugle; ud fra Grenene lade de deres Røst høre.
13 El adapă dealurile din cămările lui, pământul este săturat cu rodul lucrărilor tale.
Han vander Bjergene fra sine høje Sale; Jorden mættes af dine Gerningers Frugt.
14 El face să crească iarba pentru vite și verdeață pentru folosul omului, ca să aducă hrană din pământ;
Han lader Græs gro for Kvæget og Urter til Menneskens Tjeneste for at fremføre Brød af Jorden.
15 Și vin, care face inima omului veselă, și untdelemn pentru a face fața lui să strălucească și pâine care întărește inima omului.
Og Vin glæder et Menneskes Hjerte, hans Ansigt bliver frydefuldt af Olie, og Brød vederkvæger et Menneskes Hjerte.
16 Copacii DOMNULUI sunt plini de sevă; cedrii Libanului, pe care i-a sădit,
Herrens Træer mættes af Væde, Libanons Cedre, som han har plantet;
17 Unde păsările își fac cuiburile; cât despre barză, brazii sunt casa ei.
der hvor Fuglene bygge Rede; Storkens Bo er paa Fyrretræerne.
18 Dealurile înalte sunt un loc de scăpare pentru caprele sălbatice; și stâncile pentru iepuri.
De høje Bjerge ere for Stengederne, Klipperne ere en Tilflugt for Kaninerne.
19 El a rânduit luna pentru anotimpuri, soarele își cunoaște apusul.
Han gjorde Maanen til at bestemme Tiderne, Solen ved sin Nedgang.
20 Tu faci întuneric și este noapte, în care toate fiarele pădurii se furișează.
Du gør Mørke, og der bliver Nat, i den krybe alle Skovens Dyr frem.
21 Leii tineri răcnesc după prada lor și își caută hrana de la Dumnezeu.
De unge Løver brøle efter Rov og komme for at kræve deres Føde af Gud.
22 Soarele răsare, ei se adună și se culcă în vizuinile lor.
Solen gaar op, saa trække de sig tilbage og lægge sig i deres Huler.
23 Omul iese la lucrarea lui și la munca lui până seara.
Da gaar Mennesket ud til sin Gerning og til sit Arbejde indtil Aftenen.
24 DOAMNE, cât de multe sunt lucrările tale! În înțelepciune le-ai făcut pe toate, pământul este plin de bogățiile tale.
Hvor mange ere dine Gerninger, Herre! du gjorde dem alle viselig; Jorden er fuld af dine Ejendomme.
25 Așa este această măreață și largă mare, în care sunt nenumărate lucruri furișându-se, deopotrivă fiare mici și mari.
Her er Havet stort og vidt til begge Sider; der er Vrimmel uden Tal, der er Dyr, de smaa med de store.
26 Acolo merg corăbiile, acolo este acel leviatan, tu l-ai făcut să se joace în ea.
Der gaa Skibene; der er Leviathan, som du dannede til at lege derudi.
27 Acestea toate te așteptă, ca să le dai hrana la timpul cuvenit.
De vente alle paa dig, at du skal give dem deres Føde i rette Tid.
28 Ce le dai, ele adună, tu îți deschizi mâna, ele se umplă cu bunătăți.
Giver du dem, da sanke de; oplader du din Haand, da mættes de med godt.
29 Îți ascunzi fața, ele se tulbură; le iei suflarea, ele mor și se întorc în țărâna lor.
Skjuler du dit Ansigt, da forfærdes de; tager du Aanden tilbage fra dem, da dø de og vende tilbage til deres Støv.
30 Trimiți duhul tău, ele sunt create și înnoiești fața pământului.
Udsender du din Aand, skabes de, og du fornyer Jordens Skikkelse.
31 Gloria DOMNULUI va dăinui pentru totdeauna, DOMNUL se va bucura în lucrările lui.
Herrens Ære blive evindelig, Herren glæde sig over sine Gerninger!
32 El se uită pe pământ și acesta tremură, atinge dealurile și ele fumegă.
Han ser til Jorden, og den bæver; han rører ved Bjergene, og de ryge.
33 Voi cânta DOMNULUI cât timp trăiesc, voi cânta laudă Dumnezeului meu cât timp voi fi.
Jeg vil synge for Herren, medens jeg lever, jeg vil lovsynge min Gud, medens jeg er til.
34 Meditația mea despre el va fi dulce, mă voi veseli în DOMNUL.
Maatte min Tale behage ham; jeg vil glædes i Herren.
35 Să fie mistuiți păcătoșii de pe pământ și să nu mai fie cei stricați. Binecuvântează pe DOMNUL, suflete al meu. Lăudați pe DOMNUL.
Maatte dog Syndere udryddes af Jorden, og ugudelige ikke være ydermere! Min Sjæl, lov Herren! Halleluja.
