Psalmii 104
1 Binecuvântează pe DOMNUL, suflete al meu. DOAMNE Dumnezeul meu, tu ești foarte mare; tu ești îmbrăcat cu onoare și maiestate.
Blagoslivljaj Jahvu, dušo moja, Jahve, Bože moj, silno si velik! Odjeven veličanstvom i ljepotom,
2 Cel care se acoperă cu lumină precum cu o haină, cel care întinde cerurile ca pe o perdea,
svjetlošću ogrnut kao plaštem! Nebo si razapeo kao šator,
3 Cel care pune bârnele cămărilor lui în ape, cel care face din nori carul său; cel care umblă pe aripile vântului;
na vodama sagradio dvorove svoje. Od oblaka praviš kola svoja, na krilima vjetrova putuješ.
4 Cel care face îngerii lui duhuri; pe servitorii lui un foc arzând;
Vjetrove uzimaš za glasnike, a žarki oganj za slugu svojega.
5 Care a pus fundațiile pământului, ca să nu fie clintit niciodată.
Zemlju si stavio na stupove njene: neće se poljuljati u vijeke vjekova,
6 Tu l-ai acoperit cu adâncul precum cu o haină, apele au stat deasupra munților.
pokrio si je vodama bezdanim k'o haljinom, iznad bregova stajahu vode;
7 La mustrarea ta ele au fugit; la vocea tunetului tău au plecat în grabă.
na tvoju se prijetnju povukoše, od tvoje grmljavine zadrhtaše.
8 Ele urcă pe munți; coboară pe văi spre locul pe care tu l-ai întemeiat pentru ele.
Bregovi se digoše, doline spustiše na mjesto koje si im odredio.
9 Ai așezat un hotar ca ele să nu treacă peste el, ca să nu se întoarcă din nou să acopere pământul.
Odredio si granicu koju ne smiju prijeći, da opet ne pokriju zemlju.
10 El trimite izvoarele în văile care aleargă printre dealuri.
Izvore svraćaš u potoke što žubore među brdima.
11 Ele adapă fiecare fiară a câmpului, măgarii sălbatici își astâmpără setea.
Oni poje sve živine poljske, divlji magarci žeđ gase u njima.
12 Prin ele păsările cerului, care cântă printre ramuri, își vor avea locuințele.
Uz njih se gnijezde ptice nebeske i pjevaju među granama.
13 El adapă dealurile din cămările lui, pământul este săturat cu rodul lucrărilor tale.
Ti natapaš bregove iz dvorova svojih, zemlja se nasićuje plodom tvojih ruku.
14 El face să crească iarba pentru vite și verdeață pentru folosul omului, ca să aducă hrană din pământ;
Ti daješ te niče trava za stoku i bilje na korist čovjeku da izvede kruh iz zemlje
15 Și vin, care face inima omului veselă, și untdelemn pentru a face fața lui să strălucească și pâine care întărește inima omului.
i vino što razvedruje srce čovječje; da uljem lice osvježi i da kruh okrijepi srce čovjeku.
16 Copacii DOMNULUI sunt plini de sevă; cedrii Libanului, pe care i-a sădit,
Stabla se Jahvina napajaju hranom, cedri libanonski koje on zasadi.
17 Unde păsările își fac cuiburile; cât despre barză, brazii sunt casa ei.
Ondje se ptice gnijezde, u čempresu dom je rodin.
18 Dealurile înalte sunt un loc de scăpare pentru caprele sălbatice; și stâncile pentru iepuri.
Visoki bregovi daju kozorogu a pećine jazavcu sklonište.
19 El a rânduit luna pentru anotimpuri, soarele își cunoaște apusul.
Ti si stvorio mjesec da označuje vremena i sunce znade kada ima zaći.
20 Tu faci întuneric și este noapte, în care toate fiarele pădurii se furișează.
Kad razastreš tmine i noć se spusti, tad se šuljaju u njoj životinje šumske.
21 Leii tineri răcnesc după prada lor și își caută hrana de la Dumnezeu.
Lavići riču za plijenom i od Boga hranu traže.
22 Soarele răsare, ei se adună și se culcă în vizuinile lor.
Kad sunce ograne, nestaju i liježu na ležaje.
23 Omul iese la lucrarea lui și la munca lui până seara.
Tad čovjek izlazi na dnevni posao i na rad do večeri.
24 DOAMNE, cât de multe sunt lucrările tale! În înțelepciune le-ai făcut pe toate, pământul este plin de bogățiile tale.
Kako su brojna tvoja djela, o Jahve! Sve si to mudro učinio: puna je zemlja stvorenja tvojih.
25 Așa este această măreață și largă mare, în care sunt nenumărate lucruri furișându-se, deopotrivă fiare mici și mari.
Eno mora, velika i široka, u njemu vrve gmazovi bez broja, životinje male i velike.
26 Acolo merg corăbiile, acolo este acel leviatan, tu l-ai făcut să se joace în ea.
Onud prolaze nemani, Levijatan kojeg stvori da se igra u njemu.
27 Acestea toate te așteptă, ca să le dai hrana la timpul cuvenit.
I sva ova bića željno čekaju da ih nahraniš na vrijeme.
28 Ce le dai, ele adună, tu îți deschizi mâna, ele se umplă cu bunătăți.
Daješ li im, tada sabiru: otvaraš li ruku, nasite se dobrima.
29 Îți ascunzi fața, ele se tulbură; le iei suflarea, ele mor și se întorc în țărâna lor.
Sakriješ li lice svoje, tad se rastuže; ako dah im oduzmeš, ugibaju i opet se u prah vraćaju.
30 Trimiți duhul tău, ele sunt create și înnoiești fața pământului.
Pošalješ li dah svoj, opet nastaju, i tako obnavljaš lice zemlje.
31 Gloria DOMNULUI va dăinui pentru totdeauna, DOMNUL se va bucura în lucrările lui.
Neka dovijeka traje slava Jahvina: nek' se raduje Jahve u djelima svojim!
32 El se uită pe pământ și acesta tremură, atinge dealurile și ele fumegă.
On pogleda zemlju i ona se potrese, dotakne bregove, oni se zadime.
33 Voi cânta DOMNULUI cât timp trăiesc, voi cânta laudă Dumnezeului meu cât timp voi fi.
Pjevat ću Jahvi dokle god živim, svirat ću Bogu svome dokle god me bude.
34 Meditația mea despre el va fi dulce, mă voi veseli în DOMNUL.
Bilo mu milo pjevanje moje! Ja ću se radovati u Jahvi.
35 Să fie mistuiți păcătoșii de pe pământ și să nu mai fie cei stricați. Binecuvântează pe DOMNUL, suflete al meu. Lăudați pe DOMNUL.
Nek' zločinci sa zemlje nestanu i bezbožnika nek' više ne bude! Blagoslivljaj Jahvu, dušo moja! Aleluja!
