Psalmii 104
1 Binecuvântează pe DOMNUL, suflete al meu. DOAMNE Dumnezeul meu, tu ești foarte mare; tu ești îmbrăcat cu onoare și maiestate.
Благославяй, душе моя, Господа. Господи Боже мой, Ти си твърде велик С блясък и величие си облечен,
2 Cel care se acoperă cu lumină precum cu o haină, cel care întinde cerurile ca pe o perdea,
Ти, Който се обличаш със светлина като с дреха, И простираш небето като завеса;
3 Cel care pune bârnele cămărilor lui în ape, cel care face din nori carul său; cel care umblă pe aripile vântului;
Който устрояваш високите Си обиталища над водите, Правиш облаците Своя колесница И вървиш с крилата на вятъра;
4 Cel care face îngerii lui duhuri; pe servitorii lui un foc arzând;
Който правиш ангелите Си силни като ветровете. И слугите Си като огнения пламък;
5 Care a pus fundațiile pământului, ca să nu fie clintit niciodată.
Който си положил земята на основата й, За да се не поклати за вечни времена.
6 Tu l-ai acoperit cu adâncul precum cu o haină, apele au stat deasupra munților.
Покрил си я с морето като с дреха; Водите застанаха над планините.
7 La mustrarea ta ele au fugit; la vocea tunetului tău au plecat în grabă.
От Твоето смъмряне те побягнаха, От гласа на гърма Ти се спуснаха на бяг
8 Ele urcă pe munți; coboară pe văi spre locul pe care tu l-ai întemeiat pentru ele.
Издигаха се планините, снишаваха се долините. На мястото, което беше определил за тях.
9 Ai așezat un hotar ca ele să nu treacă peste el, ca să nu se întoarcă din nou să acopere pământul.
Положил си предел на водите, за да не могат да преминат, Нито да се върнат пак да покрият земята.
10 El trimite izvoarele în văile care aleargă printre dealuri.
Ти си, Който изпращаш извори в доловете За да текат между планините.
11 Ele adapă fiecare fiară a câmpului, măgarii sălbatici își astâmpără setea.
Напояват всичките полски зверове; С тях дивите осли утоляват жаждата си:
12 Prin ele păsările cerului, care cântă printre ramuri, își vor avea locuințele.
При тях небесните птици обитават И пият между клончетата.
13 El adapă dealurile din cămările lui, pământul este săturat cu rodul lucrărilor tale.
Ти си, Който поиш планините от високите Си обиталища, Тъй щото от плода на Твоите дела се насища земята;
14 El face să crească iarba pentru vite și verdeață pentru folosul omului, ca să aducă hrană din pământ;
Правиш да никне трева за добитъка, И зеленчук за потреба на човека, За да изважда храна от земята,
15 Și vin, care face inima omului veselă, și untdelemn pentru a face fața lui să strălucească și pâine care întărește inima omului.
И вино, което весели сърцето на човека, И прави да лъщи лицето му повече от дървено масло, И хляб, който уякчава сърцето на човека.
16 Copacii DOMNULUI sunt plini de sevă; cedrii Libanului, pe care i-a sădit,
Великолепните дървета се наситиха, Ливанските кедри, които Господ е насадил,
17 Unde păsările își fac cuiburile; cât despre barză, brazii sunt casa ei.
Гдето птиците си свиват гнезда, И елхите са жилище на щърка;
18 Dealurile înalte sunt un loc de scăpare pentru caprele sălbatice; și stâncile pentru iepuri.
Високите планини са на дивите кози, Канарите са прибежище на дивите зайци.
19 El a rânduit luna pentru anotimpuri, soarele își cunoaște apusul.
Той е определил луната, за да показва времената; Слънцето знае кога да залязва.
20 Tu faci întuneric și este noapte, în care toate fiarele pădurii se furișează.
Спущаш тъмнина, и настава нощ, Когато всичките горски зверове се разхождат.
21 Leii tineri răcnesc după prada lor și își caută hrana de la Dumnezeu.
Лъвчетата реват за лов, И търсят от Бога храна.
22 Soarele răsare, ei se adună și se culcă în vizuinile lor.
Изгрее ли слънцето, те си отиват И лягат в рововете си.
23 Omul iese la lucrarea lui și la munca lui până seara.
Човек излиза на работата си И на труда си до вечерта.
24 DOAMNE, cât de multe sunt lucrările tale! În înțelepciune le-ai făcut pe toate, pământul este plin de bogățiile tale.
Колко са многовидни Твоите дела, Господи! С мъдрост си направил всичките; Земята е пълна с твоите творения.
25 Așa este această măreață și largă mare, în care sunt nenumărate lucruri furișându-se, deopotrivă fiare mici și mari.
Ето голямото и пространно море, Гдето има безбройни пълзящи животни, Животни малки и големи.
26 Acolo merg corăbiile, acolo este acel leviatan, tu l-ai făcut să se joace în ea.
Там плуват корабите; Там е и чудовището, което си създал да играе в него.
27 Acestea toate te așteptă, ca să le dai hrana la timpul cuvenit.
Всички тия от Тебе очакват Да им дадеш на време храната.
28 Ce le dai, ele adună, tu îți deschizi mâna, ele se umplă cu bunătăți.
Каквото им даваш те го събират; Отваряш ръката Си, и те се насищат с блага,
29 Îți ascunzi fața, ele se tulbură; le iei suflarea, ele mor și se întorc în țărâna lor.
Скриеш ли лицето Си, те се смущават; Прибираш ли лъха им, те умират И връщат се в пръстта си.
30 Trimiți duhul tău, ele sunt create și înnoiești fața pământului.
Изпращаш ли Духа Си, те се създават; И подновяваш лицето на земята.
31 Gloria DOMNULUI va dăinui pentru totdeauna, DOMNUL se va bucura în lucrările lui.
Нека трае до века славата Господна; Нека се радва в делата Си Господ,
32 El se uită pe pământ și acesta tremură, atinge dealurile și ele fumegă.
Който, кога гледа на земята, тя трепери, Кога се допира до планините, те димят.
33 Voi cânta DOMNULUI cât timp trăiesc, voi cânta laudă Dumnezeului meu cât timp voi fi.
Ще пея Господу докато съм жив; Ще славословя моя Бог докле съществувам.
34 Meditația mea despre el va fi dulce, mă voi veseli în DOMNUL.
Да Му бъде приятно моето размишление; Аз ще се веселя в Господа.
35 Să fie mistuiți păcătoșii de pe pământ și să nu mai fie cei stricați. Binecuvântează pe DOMNUL, suflete al meu. Lăudați pe DOMNUL.
Нека се довършат грешните от земята, И нечестивите да ги няма вече. Благославяй, душе моя, Господа. Алилуя.
