Psalmii 102
1 O rugăciune a celui nenorocit, când este copleșit și își revarsă plângerea înaintea DOMNULUI. Ascultă-mi rugăciunea, DOAMNE, și să ajungă strigătul meu până la tine.
Молитва вбогого, коли він слабне та перед Господнім лицем виливає мову свою. Господи, ви́слухай молитву мою, і блага́ння моє нехай ді́йде до Тебе!
2 Nu îți ascunde fața de la mine în ziua tulburării; apleacă-ți urechea spre mine, în ziua când chem, răspunde-mi repede.
Не ховай від мене обличчя Свого́, в день недолі моєї — схили Своє ухо до ме́не, в день блага́ння озвися неба́вом до мене!
3 Căci zilele mele sunt mistuite ca fumul și oasele mele sunt arse ca un tăciune.
Бо минають, як дим, мої дні, а кості мої — немов ви́сохли в о́гнищі.
4 Inima mea este lovită și uscată precum iarba, încât uit să îmi mănânc pâinea.
Як трава та — поби́те та ви́сохло серце моє, так що я забував їсти хліб свій.
5 Din cauza vocii geamătului meu oasele mi se lipesc de pielea mea.
Від зо́йку стогна́ння мого прили́пли до тіла мого мої кості.
6 Sunt ca un pelican în pustie, sunt ca o bufniță a deșertului.
Уподо́бився я пелика́нові пустині, я став, як той пу́гач руїн!
7 Veghez și sunt ca o vrabie singură pe acoperișul casei.
Я безсонний, і став, немов пташка само́тня на да́сі.
8 Dușmanii mei mă ocărăsc toată ziua; și cei furioși pe mine jură împotriva mea.
Увесь день ображають мене вороги́ мої, ті, хто з мене кепку́є, заприсяглись проти мене!
9 Căci am mâncat cenușa ca pâinea și mi-am amestecat băutura cu plâns,
І по́піл я їм, немов хліб, а напо́ї свої із плаче́м перемі́шую, —
10 Din cauza indignării tale și a furiei tale, căci tu m-ai ridicat și m-ai aruncat jos.
через гнів Твій та лютість Твою, бо підняв був мене Ти та й кинув мене́.
11 Zilele mele sunt ca o umbră care se lungește; și eu sunt uscat precum iarba.
Мої дні — як похи́лена тінь, а я сохну, немов та трава!
12 Dar tu, DOAMNE, vei dăinui pentru totdeauna; și amintirea ta din generație în generație.
А Ти, Господи, бу́деш повік пробува́ти, а пам'ять Твоя — з роду в рід.
13 Tu te vei ridica și vei avea milă de Sion, căci a venit timpul să îi arăți favoare, da, timpul rânduit a venit.
Ти встанеш та змилуєшся над Сіо́ном, бо час учини́ти йому милосердя, бо прийшов речене́ць,
14 Fiindcă servitorii tăi au plăcere în pietrele sale și arată favoare țărânii lui.
бо раби Твої покоха́ли й камі́ння його́, і порох його полюбили!
15 Astfel păgânii se vor teme de numele DOMNULUI și toți împărații pământului de gloria ta.
І будуть боятись наро́ди Господнього Йме́ння, а всі зе́мні царі — слави Твоєї.
16 Când va zidi DOMNUL Sionul, el se va arăta în gloria sa.
Бо Господь побудує Сіона, поя́виться в славі Своїй.
17 Va lua aminte la rugăciunea celor lipsiți și nu va disprețui rugăciunea lor.
До молитви забутих зве́рнеться Він, і моли́тви їхньої не осоро́мить.
18 Aceasta se va scrie pentru generația ce vine, și poporul care va fi creat va lăuda pe DOMNUL.
Запишеться це поколі́нню майбу́тньому, і наро́д, який ство́рений буде, хвали́тиме Господа,
19 Pentru că a privit în jos din înaltul sanctuarului său; din cer a privit DOMNUL pământul,
бо споглянув Він із високо́сти святої Своєї, Господь зо́рив на землю з небе́с,
20 Pentru a asculta geamătul prizonierului, pentru a dezlega pe cei ce sunt rânduiți la moarte.
щоб почути зідха́ння ув'я́зненого, щоб на смерть прироко́ваних ви́зволити,
21 Pentru a vesti numele DOMNULUI în Sion și lauda lui în Ierusalim,
щоб розповіда́ти про Йме́ння Господнє в Сіоні, а в Єрусалимі — про славу Його,
22 Când popoarele și împărățiile se vor aduna, pentru a servi DOMNULUI.
коли ра́зом зберу́ться наро́ди й держа́ви служи́ти Господе́ві.
23 El mi-a slăbit puterea pe cale; mi-a scurtat zilele.
Мою силу в дорозі Він ви́снажив, дні мої скороти́в.
24 Am spus: Dumnezeul meu, nu mă lua în mijlocul zilelor mele; anii tăi sunt din generație în generație.
Я кажу́: „Боже мій, — не бери Ти мене в половині днів моїх! Твої ро́ки — на вічні віки.
25 Din vechime tu ai pus temelia pământului, și cerurile sunt lucrarea mâinilor tale.
Колись землю Ти був закла́в, а небо — то чин Твоїх рук, —
26 Ele vor pieri, dar tu vei dăinui, da, toate se vor învechi precum o haină; ca pe un veșmânt le vei schimba și vor fi schimbate;
позникають вони, а Ти бу́деш стояти. І всі вони, як оде́жа, загинуть, Ти їх зміниш, немов те вбрання́, — і мину́ться вони.
27 Dar tu ești același și anii tăi nu vor avea sfârșit.
Ти ж — Той Самий, а роки Твої не закі́нчаться!
28 Copiii servitorilor tăi vor dăinui, și sămânța lor va fi întemeiată, înaintea ta.
Сини Твоїх рабів будуть жити, а їхнє насіння стоя́тиме міцно перед обличчям Твоїм!“
