Psalmii 102

1 O rugăciune a celui nenorocit, când este copleșit și își revarsă plângerea înaintea DOMNULUI. Ascultă-mi rugăciunea, DOAMNE, și să ajungă strigătul meu până la tine.

Молитва страдника, коли він знемагає й виливає перед Господом свій жаль. Господи, почуй мою молитву, і нехай дійде до Тебе мій зойк.

2 Nu îți ascunde fața de la mine în ziua tulburării; apleacă-ți urechea spre mine, în ziua când chem, răspunde-mi repede.

Не ховай від мене Твого обличчя у день, коли мені тісно, нахили до мене вухо Твоє. Того дня, коли я кличу, дай мені відповідь негайно.

3 Căci zilele mele sunt mistuite ca fumul și oasele mele sunt arse ca un tăciune.

Бо дні мої щезли, мов дим, і кості мої обгоріли, наче купа золи.

4 Inima mea este lovită și uscată precum iarba, încât uit să îmi mănânc pâinea.

Немов витоптана трава, висохло серце моє, так що я забуваю їсти свій хліб.

5 Din cauza vocii geamătului meu oasele mi se lipesc de pielea mea.

Від голосу мого зітхання прилипли кості мої до тіла.

6 Sunt ca un pelican în pustie, sunt ca o bufniță a deșertului.

Я уподібнився до сича в пустелі, став немов пугач на руїнах.

7 Veghez și sunt ca o vrabie singură pe acoperișul casei.

Не сплю, став наче птах, що самотньо [сидить] на даху.

8 Dușmanii mei mă ocărăsc toată ziua; și cei furioși pe mine jură împotriva mea.

Щодня вороги мої ганьблять мене, неславлять мене, промовляють ім’я моє, як прокляття.

9 Căci am mâncat cenușa ca pâinea și mi-am amestecat băutura cu plâns,

Я їм попіл замість хліба й питво моє зі сльозами змішую

10 Din cauza indignării tale și a furiei tale, căci tu m-ai ridicat și m-ai aruncat jos.

через гнів Твій і лють, бо Ти підняв мене й кинув додолу.

11 Zilele mele sunt ca o umbră care se lungește; și eu sunt uscat precum iarba.

Дні мої – немов нахилена тінь, я сохну, наче трава.

12 Dar tu, DOAMNE, vei dăinui pentru totdeauna; și amintirea ta din generație în generație.

А Ти, Господи, житимеш повіки, і пам’ять про Тебе – із роду в рід.

13 Tu te vei ridica și vei avea milă de Sion, căci a venit timpul să îi arăți favoare, da, timpul rânduit a venit.

Ти встанеш, змилуєшся над Сіоном, бо настав час помилувати його, бо прийшла пора.

14 Fiindcă servitorii tăi au plăcere în pietrele sale și arată favoare țărânii lui.

Адже слуги Твої уподобали [навіть] каміння його, і милим став для них його пил.

15 Astfel păgânii se vor teme de numele DOMNULUI și toți împărații pământului de gloria ta.

Тоді будуть боятися народи імені Господа, і всі царі землі – слави Твоєї.

16 Când va zidi DOMNUL Sionul, el se va arăta în gloria sa.

Бо відбудує Господь Сіон, з’явиться Він у славі Своїй.

17 Va lua aminte la rugăciunea celor lipsiți și nu va disprețui rugăciunea lor.

Зглянеться на молитву нужденних і не знехтує благаннями їхніми.

18 Aceasta se va scrie pentru generația ce vine, și poporul care va fi creat va lăuda pe DOMNUL.

Нехай записано це буде для прийдешнього покоління, і народ майбутнього прославлятиме Господа.

19 Pentru că a privit în jos din înaltul sanctuarului său; din cer a privit DOMNUL pământul,

Бо Він поглянув із висот святині Своєї, Господь із небес подивився на землю,

20 Pentru a asculta geamătul prizonierului, pentru a dezlega pe cei ce sunt rânduiți la moarte.

щоб почути стогони в’язня й звільнити приречених на смерть,

21 Pentru a vesti numele DOMNULUI în Sion și lauda lui în Ierusalim,

щоб сповістити на Сіоні ім’я Господа й хвалу Його – в Єрусалимі,

22 Când popoarele și împărățiile se vor aduna, pentru a servi DOMNULUI.

коли зберуться народи й царства разом, щоб служити Господеві.

23 El mi-a slăbit puterea pe cale; mi-a scurtat zilele.

Він виснажив силу мою в дорозі, скоротив мої дні.

24 Am spus: Dumnezeul meu, nu mă lua în mijlocul zilelor mele; anii tăi sunt din generație în generație.

Я сказав: «Боже мій, не забирай мене в середині днів моїх, Той, Чиї роки – із роду в рід.

25 Din vechime tu ai pus temelia pământului, și cerurile sunt lucrarea mâinilor tale.

На початку Ти заклав основи землі, і небеса – діяння рук Твоїх.

26 Ele vor pieri, dar tu vei dăinui, da, toate se vor învechi precum o haină; ca pe un veșmânt le vei schimba și vor fi schimbate;

Вони згинуть, а Ти існуватимеш завжди; усі вони, як одяг, зносяться, і Ти поміняєш їх, немов [старі] шати, і вони зміняться.

27 Dar tu ești același și anii tăi nu vor avea sfârșit.

Але Ти – Той самий, і роки Твої нескінченні.

28 Copiii servitorilor tăi vor dăinui, și sămânța lor va fi întemeiată, înaintea ta.

Сини рабів Твоїх житимуть, і нащадки їхні міцно стоятимуть перед Твоїм обличчям».