Psalmii 102
1 O rugăciune a celui nenorocit, când este copleșit și își revarsă plângerea înaintea DOMNULUI. Ascultă-mi rugăciunea, DOAMNE, și să ajungă strigătul meu până la tine.
Jehová, oye mi oración, y venga mi clamor a ti.
2 Nu îți ascunde fața de la mine în ziua tulburării; apleacă-ți urechea spre mine, în ziua când chem, răspunde-mi repede.
No escondas de mí tu rostro: en el día de mi angustia inclina a mí tu oreja; el día que te invocare, apresúrate a responderme.
3 Căci zilele mele sunt mistuite ca fumul și oasele mele sunt arse ca un tăciune.
Porque mis días se han consumido como humo; y mis huesos son quemados como en hogar.
4 Inima mea este lovită și uscată precum iarba, încât uit să îmi mănânc pâinea.
Mi corazón fue herido, y se secó como la yerba; por lo cual me olvidé de comer mi pan.
5 Din cauza vocii geamătului meu oasele mi se lipesc de pielea mea.
Por la voz de mi gemido mis huesos se han pegado a mi carne.
6 Sunt ca un pelican în pustie, sunt ca o bufniță a deșertului.
Soy semejante al pelícano del desierto: soy como el búho de las soledades.
7 Veghez și sunt ca o vrabie singură pe acoperișul casei.
Velo, y soy como el pájaro solitario sobre el tejado.
8 Dușmanii mei mă ocărăsc toată ziua; și cei furioși pe mine jură împotriva mea.
Cada día me afrentan mis enemigos; los que se enfurecen contra mí, conspiran contra mí.
9 Căci am mâncat cenușa ca pâinea și mi-am amestecat băutura cu plâns,
Por lo cual yo como la ceniza a manera de pan; y mi bebida mezclo con lloro,
10 Din cauza indignării tale și a furiei tale, căci tu m-ai ridicat și m-ai aruncat jos.
A causa de tu enojo y de tu ira: porque me alzaste, y me arrojaste.
11 Zilele mele sunt ca o umbră care se lungește; și eu sunt uscat precum iarba.
Mis días son como la sombra que se va: y yo como la yerba me he secado.
12 Dar tu, DOAMNE, vei dăinui pentru totdeauna; și amintirea ta din generație în generație.
Mas tú, Jehová, para siempre permanecerás; y tu memoria para generación y generación.
13 Tu te vei ridica și vei avea milă de Sion, căci a venit timpul să îi arăți favoare, da, timpul rânduit a venit.
Tú levantándote habrás misericordia de Sión, porque es tiempo de tener misericordia de ella: porque el plazo es llegado.
14 Fiindcă servitorii tăi au plăcere în pietrele sale și arată favoare țărânii lui.
Porque tus siervos amaron sus piedras: y del polvo de ella tuvieron compasión.
15 Astfel păgânii se vor teme de numele DOMNULUI și toți împărații pământului de gloria ta.
Y temerán las naciones el nombre de Jehová: y todos los reyes de la tierra tu gloria.
16 Când va zidi DOMNUL Sionul, el se va arăta în gloria sa.
Por cuanto Jehová habrá edificado a Sión; y será visto en su gloria.
17 Va lua aminte la rugăciunea celor lipsiți și nu va disprețui rugăciunea lor.
Habrá mirado a la oración de los solitarios: y no habrá desechado el ruego de ellos.
18 Aceasta se va scrie pentru generația ce vine, și poporul care va fi creat va lăuda pe DOMNUL.
Escribirse ha esto para la generación postrera: y el pueblo que se criará, alabará a Jehová.
19 Pentru că a privit în jos din înaltul sanctuarului său; din cer a privit DOMNUL pământul,
Porque miró de lo alto de su santuario: Jehová miró desde los cielos a la tierra,
20 Pentru a asculta geamătul prizonierului, pentru a dezlega pe cei ce sunt rânduiți la moarte.
Para oír el gemido de los presos: para soltar a los sentenciados a muerte:
21 Pentru a vesti numele DOMNULUI în Sion și lauda lui în Ierusalim,
Porque publiquen en Sión el nombre de Jehová: y su alabanza en Jerusalem,
22 Când popoarele și împărățiile se vor aduna, pentru a servi DOMNULUI.
Cuando los pueblos se congregaren en uno, y los reinos para servir a Jehová.
23 El mi-a slăbit puterea pe cale; mi-a scurtat zilele.
El afligió mi fuerza en el camino, acortó mis días.
24 Am spus: Dumnezeul meu, nu mă lua în mijlocul zilelor mele; anii tăi sunt din generație în generație.
Dije: Dios mío, no me cortes en el medio de mis días; por generación de generaciones son tus años.
25 Din vechime tu ai pus temelia pământului, și cerurile sunt lucrarea mâinilor tale.
Tú fundaste la tierra antiguamente, y los cielos son obra de tus manos.
26 Ele vor pieri, dar tu vei dăinui, da, toate se vor învechi precum o haină; ca pe un veșmânt le vei schimba și vor fi schimbate;
Ellos perecerán, y tú permanecerás; y todos ellos como un vestido se envejecerán, como una ropa de vestir los mudarás, y serán mudados:
27 Dar tu ești același și anii tăi nu vor avea sfârșit.
Mas tú, el mismo, y tus años no se acabarán.
28 Copiii servitorilor tăi vor dăinui, și sămânța lor va fi întemeiată, înaintea ta.
Los hijos de tus siervos habitarán, y su simiente será afirmada delante de ti.
