Psalmii 102

1 O rugăciune a celui nenorocit, când este copleșit și își revarsă plângerea înaintea DOMNULUI. Ascultă-mi rugăciunea, DOAMNE, și să ajungă strigătul meu până la tine.

Escucha mi oración, oh Yavé, Y llegue mi clamor a Ti.

2 Nu îți ascunde fața de la mine în ziua tulburării; apleacă-ți urechea spre mine, în ziua când chem, răspunde-mi repede.

No escondas de mí tu rostro en el día de mi angustia. Inclina a mí tu oído. El día cuando te invoco apresúrate a responderme.

3 Căci zilele mele sunt mistuite ca fumul și oasele mele sunt arse ca un tăciune.

Porque mis días se disuelven como humo, Y mis huesos arden como una chimenea.

4 Inima mea este lovită și uscată precum iarba, încât uit să îmi mănânc pâinea.

Mi corazón está herido. Se marchita como la hierba. En verdad olvido comer mi pan.

5 Din cauza vocii geamătului meu oasele mi se lipesc de pielea mea.

Por la voz de mi gemido Mis huesos se pegaron a mi carne.

6 Sunt ca un pelican în pustie, sunt ca o bufniță a deșertului.

Soy semejante a la lechuza del desierto. Soy como un búho de las soledades.

7 Veghez și sunt ca o vrabie singură pe acoperișul casei.

Estoy desvelado. Me siento como pájaro solo en un tejado.

8 Dușmanii mei mă ocărăsc toată ziua; și cei furioși pe mine jură împotriva mea.

Mis enemigos me afrentan todo el día. Los que contra mí se enfurecen Se conjuraron contra mí.

9 Căci am mâncat cenușa ca pâinea și mi-am amestecat băutura cu plâns,

He comido cenizas como pan Y mezclado mi bebida con lágrimas

10 Din cauza indignării tale și a furiei tale, căci tu m-ai ridicat și m-ai aruncat jos.

A causa de tu indignación y de tu ira, Porque me levantaste y me lanzaste.

11 Zilele mele sunt ca o umbră care se lungește; și eu sunt uscat precum iarba.

Mis días son una sombra que se prolonga, Y me marchito como hierba.

12 Dar tu, DOAMNE, vei dăinui pentru totdeauna; și amintirea ta din generație în generație.

Pero Tú, oh Yavé, permaneces para siempre, Y tu Nombre por todas las generaciones.

13 Tu te vei ridica și vei avea milă de Sion, căci a venit timpul să îi arăți favoare, da, timpul rânduit a venit.

Te levantarás, tendrás misericordia de Sion, Porque es tiempo de tener compasión de ella, Pues llegó el tiempo señalado.

14 Fiindcă servitorii tăi au plăcere în pietrele sale și arată favoare țărânii lui.

Ciertamente tus esclavos hallan deleite en sus piedras, Y tienen compasión del polvo de ella.

15 Astfel păgânii se vor teme de numele DOMNULUI și toți împărații pământului de gloria ta.

Así las naciones temerán al Nombre de Yavé, Y todos los reyes de la tierra [temerán] tu gloria.

16 Când va zidi DOMNUL Sionul, el se va arăta în gloria sa.

Porque Yavé habrá edificado a Sion Será visto en su gloria.

17 Va lua aminte la rugăciunea celor lipsiți și nu va disprețui rugăciunea lor.

Ha considerado la oración de los desposeídos, Y no habrá despreciado su ruego.

18 Aceasta se va scrie pentru generația ce vine, și poporul care va fi creat va lăuda pe DOMNUL.

Esto será escrito para la generación venidera, Para que un pueblo que está aún por nacer alabe a YA,

19 Pentru că a privit în jos din înaltul sanctuarului său; din cer a privit DOMNUL pământul,

Porque miró desde lo alto de su Santuario. Desde el cielo Yavé miró a la tierra

20 Pentru a asculta geamătul prizonierului, pentru a dezlega pe cei ce sunt rânduiți la moarte.

Para escuchar el gemido de los presos, Para libertar a los sentenciados a muerte.

21 Pentru a vesti numele DOMNULUI în Sion și lauda lui în Ierusalim,

Que digan en Sion la fama de Yavé Y su alabanza en Jerusalén,

22 Când popoarele și împărățiile se vor aduna, pentru a servi DOMNULUI.

Cuando los pueblos y reinos sean juntamente congregados, Para servir a Yavé.

23 El mi-a slăbit puterea pe cale; mi-a scurtat zilele.

Él debilitó mi fuerza en el camino. Acortó mis días.

24 Am spus: Dumnezeul meu, nu mă lua în mijlocul zilelor mele; anii tăi sunt din generație în generație.

Digo: Oh ʼEL mío, no me levantes en la mitad de mis días. Tus años son por todas las generaciones.

25 Din vechime tu ai pus temelia pământului, și cerurile sunt lucrarea mâinilor tale.

Desde la antigüedad fundaste la tierra, Y los cielos son obra de sus manos.

26 Ele vor pieri, dar tu vei dăinui, da, toate se vor învechi precum o haină; ca pe un veșmânt le vei schimba și vor fi schimbate;

Ellos perecerán, Pero Tú permaneces. Todos ellos se desgastarán como una ropa, Como una ropa los cambiarás, Y pasarán.

27 Dar tu ești același și anii tăi nu vor avea sfârșit.

Pero Tú eres el mismo, Y tus años no tendrán fin.

28 Copiii servitorilor tăi vor dăinui, și sămânța lor va fi întemeiată, înaintea ta.

Los hijos de tus esclavos vivirán seguros, Y sus descendientes serán establecidos delante de Ti.