Psalmii 102

1 O rugăciune a celui nenorocit, când este copleșit și își revarsă plângerea înaintea DOMNULUI. Ascultă-mi rugăciunea, DOAMNE, și să ajungă strigătul meu până la tine.

Oração do aflito, quando ele se viu desfalecido, e derramou sua súplica diante do SENHOR: Ó SENHOR, ouve minha oração; e que meu clamor chegue a ti.

2 Nu îți ascunde fața de la mine în ziua tulburării; apleacă-ți urechea spre mine, în ziua când chem, răspunde-mi repede.

Não escondas de mim o teu rosto no dia da minha angústia; inclina a mim teu ouvidos; no dia em que eu clamar, apressa-te para me responder.

3 Căci zilele mele sunt mistuite ca fumul și oasele mele sunt arse ca un tăciune.

Porque os meus dias têm se desfeito como fumaça; e meus ossos se têm se queimado como [n] um forno.

4 Inima mea este lovită și uscată precum iarba, încât uit să îmi mănânc pâinea.

Meu coração, tal como a erva, está tão ferido e seco, que me esqueci de comer meu pão.

5 Din cauza vocii geamătului meu oasele mi se lipesc de pielea mea.

Por causa da voz do meu gemido, meus ossos têm se grudado à minha carne.

6 Sunt ca un pelican în pustie, sunt ca o bufniță a deșertului.

Estou semelhante a uma ave no deserto, estou como uma coruja num lugar desabitado.

7 Veghez și sunt ca o vrabie singură pe acoperișul casei.

Fico alerta e estou como um pardal solitário sobre o telhado.

8 Dușmanii mei mă ocărăsc toată ziua; și cei furioși pe mine jură împotriva mea.

Os meus inimigos me insultam o dia todo; os que me odeiam juram [maldições] contra mim.

9 Căci am mâncat cenușa ca pâinea și mi-am amestecat băutura cu plâns,

Porque estou comendo cinza como [se fosse] pão, e misturo minha bebida com lágrimas,

10 Din cauza indignării tale și a furiei tale, căci tu m-ai ridicat și m-ai aruncat jos.

Por causa de tua irritação e tua ira; porque tu me levantaste e me derrubaste.

11 Zilele mele sunt ca o umbră care se lungește; și eu sunt uscat precum iarba.

Meus dias [têm sido] como a sombra, que declina; e eu estou secando como a erva.

12 Dar tu, DOAMNE, vei dăinui pentru totdeauna; și amintirea ta din generație în generație.

Porém tu, SENHOR, permaneces para sempre; e tua lembrança [continua] geração após geração.

13 Tu te vei ridica și vei avea milă de Sion, căci a venit timpul să îi arăți favoare, da, timpul rânduit a venit.

Tu te levantarás, e terás piedade de Sião; porque chegou o tempo determinado para se apiedar dela.

14 Fiindcă servitorii tăi au plăcere în pietrele sale și arată favoare țărânii lui.

Pois os teus servos se agradam de suas pedras, e sentem compaixão do pó de suas [ruínas].

15 Astfel păgânii se vor teme de numele DOMNULUI și toți împărații pământului de gloria ta.

Então as nações temerão o nome do SENHOR; e todos os reis da terra [temerão] a tua glória;

16 Când va zidi DOMNUL Sionul, el se va arăta în gloria sa.

Quando o SENHOR edificar a Sião, [e] aparecer em sua glória;

17 Va lua aminte la rugăciunea celor lipsiți și nu va disprețui rugăciunea lor.

E der atenção à oração do desamparado, e não desprezar sua oração.

18 Aceasta se va scrie pentru generația ce vine, și poporul care va fi creat va lăuda pe DOMNUL.

Isto será escrito para a geração futura; e o povo que for criado louvará ao SENHOR;

19 Pentru că a privit în jos din înaltul sanctuarului său; din cer a privit DOMNUL pământul,

Porque ele olhará desde o alto de seu santuário; o SENHOR olhará desde os céus para a terra,

20 Pentru a asculta geamătul prizonierului, pentru a dezlega pe cei ce sunt rânduiți la moarte.

Para ouvir o gemido dos prisioneiros; para soltar aos sentenciados à morte.

21 Pentru a vesti numele DOMNULUI în Sion și lauda lui în Ierusalim,

Para eles anunciarem o nome do SENHOR em Sião, e seu louvor em Jerusalém.

22 Când popoarele și împărățiile se vor aduna, pentru a servi DOMNULUI.

Quando os povos se reunirem, e os reinos, para servirem ao SENHOR.

23 El mi-a slăbit puterea pe cale; mi-a scurtat zilele.

Ele abateu minha força no caminho; abreviou os meus dias.

24 Am spus: Dumnezeul meu, nu mă lua în mijlocul zilelor mele; anii tăi sunt din generație în generație.

Eu dizia: Meu Deus, não me leves no meio dos meus dias; teus anos são [eternos], geração após geração.

25 Din vechime tu ai pus temelia pământului, și cerurile sunt lucrarea mâinilor tale.

Desde muito antes fundaste a terra; e os céus são obra de tuas mãos.

26 Ele vor pieri, dar tu vei dăinui, da, toate se vor învechi precum o haină; ca pe un veșmânt le vei schimba și vor fi schimbate;

Eles se destruirão, porém tu permanecerás; e todos eles como vestimentas se envelhecerão; como roupas tu os mudarás, e serão mudados.

27 Dar tu ești același și anii tăi nu vor avea sfârșit.

Porém tu és o mesmo; e teus anos nunca se acabarão.

28 Copiii servitorilor tăi vor dăinui, și sămânța lor va fi întemeiată, înaintea ta.

Os filhos de teus servos habitarão [seguros], e a semente deles será firmada perante ti.