Psalmii 102

1 O rugăciune a celui nenorocit, când este copleșit și își revarsă plângerea înaintea DOMNULUI. Ascultă-mi rugăciunea, DOAMNE, și să ajungă strigătul meu până la tine.

Orazione dell'afflitto, essendo angosciato, e spandendo il suo lamento davanti a Dio SIGNORE, ascolta la mia orazione, E venga il mio grido infino a te.

2 Nu îți ascunde fața de la mine în ziua tulburării; apleacă-ți urechea spre mine, în ziua când chem, răspunde-mi repede.

Non nasconder la tua faccia da me; Nel giorno che io sono in distretta, inchina a me il tuo orecchio; Nel giorno che io grido, affrettati a rispondermi.

3 Căci zilele mele sunt mistuite ca fumul și oasele mele sunt arse ca un tăciune.

Perciocchè i miei giorni son venuti meno come fumo, E le mie ossa sono arse come un tizzone.

4 Inima mea este lovită și uscată precum iarba, încât uit să îmi mănânc pâinea.

Il mio cuore è stato percosso come erba, Ed è seccato; Perciocchè io ho dimenticato di mangiare il mio pane.

5 Din cauza vocii geamătului meu oasele mi se lipesc de pielea mea.

Le mie ossa sono attaccate alla mia carne, Per la voce de' miei gemiti.

6 Sunt ca un pelican în pustie, sunt ca o bufniță a deșertului.

Io son divenuto simile al pellicano del deserto; E son come il gufo delle solitudini.

7 Veghez și sunt ca o vrabie singură pe acoperișul casei.

Io vegghio, e sono Come il passero solitario sopra il tetto. I miei nemici mi fanno vituperio tuttodì;

8 Dușmanii mei mă ocărăsc toată ziua; și cei furioși pe mine jură împotriva mea.

Quelli che sono infuriati contro a me fanno delle esecrazioni di me.

9 Căci am mâncat cenușa ca pâinea și mi-am amestecat băutura cu plâns,

Perciocchè io ho mangiata la cenere come pane, Ed ho temperata la mia bevanda con lagrime.

10 Din cauza indignării tale și a furiei tale, căci tu m-ai ridicat și m-ai aruncat jos.

Per la tua indegnazione, e per lo tuo cruccio; Perciocchè, avendomi levato ad alto, tu mi hai gettato [a basso].

11 Zilele mele sunt ca o umbră care se lungește; și eu sunt uscat precum iarba.

I miei giorni [son] come l'ombra che dichina; Ed io son secco come erba.

12 Dar tu, DOAMNE, vei dăinui pentru totdeauna; și amintirea ta din generație în generație.

Ma tu, Signore, dimori in eterno E la tua memoria [è] per ogni età.

13 Tu te vei ridica și vei avea milă de Sion, căci a venit timpul să îi arăți favoare, da, timpul rânduit a venit.

Tu ti leverai, tu avrai compassione di Sion; Perciocchè [egli è] tempo di averne pietà; Perciocchè il termine è giunto.

14 Fiindcă servitorii tăi au plăcere în pietrele sale și arată favoare țărânii lui.

Imperocchè i tuoi servitori hanno affezione alle pietre di essa, Ed hanno pietà della sua polvere.

15 Astfel păgânii se vor teme de numele DOMNULUI și toți împărații pământului de gloria ta.

E le genti temeranno il Nome del Signore, E tutti i re della terra la tua gloria,

16 Când va zidi DOMNUL Sionul, el se va arăta în gloria sa.

Quando il Signore avrà riedificata Sion, [Quando] egli sarà apparito nella sua gloria,

17 Va lua aminte la rugăciunea celor lipsiți și nu va disprețui rugăciunea lor.

Ed avrà volto lo sguardo all'orazione de' desolati, E non avrà sprezzata la lor preghiera.

18 Aceasta se va scrie pentru generația ce vine, și poporul care va fi creat va lăuda pe DOMNUL.

Ciò sarà scritto all'età a venire; E il popolo che sarà creato loderà il Signore.

19 Pentru că a privit în jos din înaltul sanctuarului său; din cer a privit DOMNUL pământul,

Perciocchè egli avrà riguardato dall'alto luogo della sua santità; Perciocchè il Signore avrà mirato dal cielo verso la terra;

20 Pentru a asculta geamătul prizonierului, pentru a dezlega pe cei ce sunt rânduiți la moarte.

Per udire i gemiti de' prigioni; Per isciogliere quelli ch'erano condannati a morte;

21 Pentru a vesti numele DOMNULUI în Sion și lauda lui în Ierusalim,

Acciocchè si narri in Sion il Nome del Signore, E la sua lode in Gerusalemme.

22 Când popoarele și împărățiile se vor aduna, pentru a servi DOMNULUI.

Quando i popoli e i regni saranno raunati insieme, Per servire al Signore.

23 El mi-a slăbit puterea pe cale; mi-a scurtat zilele.

Egli ha tra via abbattute le mie forze; Egli ha scorciati i miei giorni.

24 Am spus: Dumnezeul meu, nu mă lua în mijlocul zilelor mele; anii tăi sunt din generație în generație.

Io dirò: O Dio mio, non farmi trapassare al mezzo de' miei dì; I tuoi anni [durano] per ogni età.

25 Din vechime tu ai pus temelia pământului, și cerurile sunt lucrarea mâinilor tale.

Tu fondasti già la terra; E i cieli [son] l'opera delle tue mani;

26 Ele vor pieri, dar tu vei dăinui, da, toate se vor învechi precum o haină; ca pe un veșmânt le vei schimba și vor fi schimbate;

Queste cose periranno, ma tu dimorerai; Ed esse invecchieranno tutte, come un vestimento; Tu le muterai come una vesta, e trapasseranno.

27 Dar tu ești același și anii tăi nu vor avea sfârșit.

Ma tu [sei sempre] lo stesso, E gli anni tuoi non finiranno giammai.

28 Copiii servitorilor tăi vor dăinui, și sămânța lor va fi întemeiată, înaintea ta.

I figliuoli de' tuoi servitori abiteranno, E la progenie loro sarà stabilita nel tuo cospetto.