Psalmii 102
1 O rugăciune a celui nenorocit, când este copleșit și își revarsă plângerea înaintea DOMNULUI. Ascultă-mi rugăciunea, DOAMNE, și să ajungă strigătul meu până la tine.
A nyomorultnak imádsága, a mikor eleped és kiönti panaszát az Úr elé. Uram, hallgasd meg az én imádságomat, és kiáltásom jusson te hozzád!
2 Nu îți ascunde fața de la mine în ziua tulburării; apleacă-ți urechea spre mine, în ziua când chem, răspunde-mi repede.
Ne rejtsd el a te orczádat tőlem; mikor szorongatnak engem, hajtsd hozzám a te füledet; mikor kiáltok, hamar hallgass meg engem!
3 Căci zilele mele sunt mistuite ca fumul și oasele mele sunt arse ca un tăciune.
Mert elenyésznek az én napjaim, mint a füst, és csontjaim, mint valami tűzhely, üszkösök.
4 Inima mea este lovită și uscată precum iarba, încât uit să îmi mănânc pâinea.
Letaroltatott és megszáradt, mint a fű az én szívem; még kenyerem megevéséről is elfelejtkezem.
5 Din cauza vocii geamătului meu oasele mi se lipesc de pielea mea.
Nyögésemnek szavától csontom a húsomhoz ragadt.
6 Sunt ca un pelican în pustie, sunt ca o bufniță a deșertului.
Hasonló vagyok a pusztai pelikánhoz; olyanná lettem, mint a bagoly a romokon.
7 Veghez și sunt ca o vrabie singură pe acoperișul casei.
Virrasztok és olyan vagyok, mint a magános madár a háztetőn.
8 Dușmanii mei mă ocărăsc toată ziua; și cei furioși pe mine jură împotriva mea.
Minden napon gyaláznak engem ellenségeim, csúfolóim esküsznek én reám.
9 Căci am mâncat cenușa ca pâinea și mi-am amestecat băutura cu plâns,
Bizony a port eszem kenyér gyanánt, és italomat könyekkel vegyítem,
10 Din cauza indignării tale și a furiei tale, căci tu m-ai ridicat și m-ai aruncat jos.
A te felindulásod és búsulásod miatt; mert felemeltél engem és földhöz vertél engem.
11 Zilele mele sunt ca o umbră care se lungește; și eu sunt uscat precum iarba.
Napjaim olyanok, mint a megnyúlt árnyék; magam pedig, mint a fű, megszáradtam.
12 Dar tu, DOAMNE, vei dăinui pentru totdeauna; și amintirea ta din generație în generație.
De te Uram örökké megmaradsz, és a te emlékezeted nemzetségről nemzetségre áll.
13 Tu te vei ridica și vei avea milă de Sion, căci a venit timpul să îi arăți favoare, da, timpul rânduit a venit.
Te kelj fel, könyörülj a Sionon! Mert ideje, hogy könyörülj rajta, mert eljött a megszabott idő.
14 Fiindcă servitorii tăi au plăcere în pietrele sale și arată favoare țărânii lui.
Mert kedvelik a te szolgáid annak köveit, és a porát is kímélik.
15 Astfel păgânii se vor teme de numele DOMNULUI și toți împărații pământului de gloria ta.
És félik a népek az Úrnak nevét, és e földnek minden királya a te dicsőségedet;
16 Când va zidi DOMNUL Sionul, el se va arăta în gloria sa.
Mivelhogy az Úr megépítette a Siont, megláttatta magát az ő dicsőségében.
17 Va lua aminte la rugăciunea celor lipsiți și nu va disprețui rugăciunea lor.
Oda fordult a gyámoltalanok imádsága felé, és azoknak imádságát meg nem útálta.
18 Aceasta se va scrie pentru generația ce vine, și poporul care va fi creat va lăuda pe DOMNUL.
Irattassék meg ez a következő nemzedéknek, és a teremtendő nép dicsérni fogja az Urat.
19 Pentru că a privit în jos din înaltul sanctuarului său; din cer a privit DOMNUL pământul,
Mert alátekintett az ő szentségének magaslatáról; a mennyekből a földre nézett le az Úr.
20 Pentru a asculta geamătul prizonierului, pentru a dezlega pe cei ce sunt rânduiți la moarte.
Hogy meghallja a fogolynak nyögését, és hogy feloldozza a halálnak fiait.
21 Pentru a vesti numele DOMNULUI în Sion și lauda lui în Ierusalim,
Hogy hirdessék a Sionon az Úrnak nevét, és az ő dicséretét Jeruzsálemben.
22 Când popoarele și împărățiile se vor aduna, pentru a servi DOMNULUI.
Mikor egybegyűlnek a népek mindnyájan, és az országok, hogy szolgáljanak az Úrnak.
23 El mi-a slăbit puterea pe cale; mi-a scurtat zilele.
Megsanyargatta az én erőmet ez útban, megrövidítette napjaimat.
24 Am spus: Dumnezeul meu, nu mă lua în mijlocul zilelor mele; anii tăi sunt din generație în generație.
Ezt mondám: Én Istenem! Ne vígy el engem az én napjaimnak felén; a te esztendeid nemzedékek nemzedékéig tartanak.
25 Din vechime tu ai pus temelia pământului, și cerurile sunt lucrarea mâinilor tale.
Régente fundáltad a földet, s az egek is a te kezednek munkája.
26 Ele vor pieri, dar tu vei dăinui, da, toate se vor învechi precum o haină; ca pe un veșmânt le vei schimba și vor fi schimbate;
Azok elvesznek, de te megmaradsz; mindazok elavulnak, mint a ruha; mint az öltözetet, elváltoztatod azokat, és elváltoznak.
27 Dar tu ești același și anii tăi nu vor avea sfârșit.
De te ugyanaz vagy, és a te esztendeid el nem fogynak.
28 Copiii servitorilor tăi vor dăinui, și sămânța lor va fi întemeiată, înaintea ta.
A te szolgáidnak fiai megmaradnak, és az ő magvok erősen megáll előtted.
