Psalmii 102

1 O rugăciune a celui nenorocit, când este copleșit și își revarsă plângerea înaintea DOMNULUI. Ascultă-mi rugăciunea, DOAMNE, și să ajungă strigătul meu până la tine.

Gebet eines Elenden, wenn er verzagt ist und seine Klage vor dem Herrn ausschüttet. HERR, höre mein Gebet

2 Nu îți ascunde fața de la mine în ziua tulburării; apleacă-ți urechea spre mine, în ziua când chem, răspunde-mi repede.

Verbirg dein Angesicht nicht vor mir am Tage, wo mir angst ist! Neige dein Ohr mir zu am Tage, wo ich rufe; erhöre mich eilends!

3 Căci zilele mele sunt mistuite ca fumul și oasele mele sunt arse ca un tăciune.

Ach, meine Tage sind wie Rauch entschwunden und meine Gebeine wie von Brand durchglüht;

4 Inima mea este lovită și uscată precum iarba, încât uit să îmi mănânc pâinea.

mein Herz ist versengt und verdorrt wie Gras, so daß ich sogar vergesse, Speise zu genießen;

5 Din cauza vocii geamătului meu oasele mi se lipesc de pielea mea.

infolge meines Ächzens und Stöhnens klebt mein Gebein mir am Fleisch.

6 Sunt ca un pelican în pustie, sunt ca o bufniță a deșertului.

Ich gleiche dem Wasservogel in der Wüste, bin geworden wie ein Käuzlein in Trümmerstätten;

7 Veghez și sunt ca o vrabie singură pe acoperișul casei.

ich finde keinen Schlaf und klage wie ein einsamer Vogel auf dem Dache.

8 Dușmanii mei mă ocărăsc toată ziua; și cei furioși pe mine jură împotriva mea.

Tagtäglich schmähen mich meine Feinde; und die gegen mich toben, wünschen mir Unheil an.

9 Căci am mâncat cenușa ca pâinea și mi-am amestecat băutura cu plâns,

Ach, Asche eß ich als Brot und mische meinen Trank mit Tränen

10 Din cauza indignării tale și a furiei tale, căci tu m-ai ridicat și m-ai aruncat jos.

ob deinem Zorn und deinem Grimm; denn du hast mich hochgehoben und niedergeschleudert.

11 Zilele mele sunt ca o umbră care se lungește; și eu sunt uscat precum iarba.

Meine Tage sind wie ein langgestreckter Schatten, und ich selbst verdorre wie Gras!

12 Dar tu, DOAMNE, vei dăinui pentru totdeauna; și amintirea ta din generație în generație.

Du aber, HERR, thronst ewiglich, und dein Gedächtnis bleibt von Geschlecht zu Geschlecht.

13 Tu te vei ridica și vei avea milă de Sion, căci a venit timpul să îi arăți favoare, da, timpul rânduit a venit.

Du wirst dich erheben, dich Zions erbarmen, denn Zeit ist’s, Gnade an ihm zu üben: die Stunde ist da

14 Fiindcă servitorii tăi au plăcere în pietrele sale și arată favoare țărânii lui.

- denn deine Knechte lieben Zions Steine, und Weh erfaßt sie um seinen Schutt –,

15 Astfel păgânii se vor teme de numele DOMNULUI și toți împărații pământului de gloria ta.

damit die Heiden fürchten lernen den Namen des HERRN und alle Könige der Erde deine Herrlichkeit.

16 Când va zidi DOMNUL Sionul, el se va arăta în gloria sa.

Denn der HERR hat Zion wieder aufgebaut, ist in seiner Herrlichkeit dort erschienen,

17 Va lua aminte la rugăciunea celor lipsiți și nu va disprețui rugăciunea lor.

hat dem Gebet der Verlass’nen sich zugewandt und ihr Flehen nicht verachtet.

18 Aceasta se va scrie pentru generația ce vine, și poporul care va fi creat va lăuda pe DOMNUL.

Dies werde aufgeschrieben fürs kommende Geschlecht, damit das neugeschaffne Volk den HERRN lobpreise,

19 Pentru că a privit în jos din înaltul sanctuarului său; din cer a privit DOMNUL pământul,

daß von seiner heiligen Höhe er herabgeschaut, daß der HERR geblickt hat vom Himmel zur Erde,

20 Pentru a asculta geamătul prizonierului, pentru a dezlega pe cei ce sunt rânduiți la moarte.

um das Seufzen der Gefangnen zu hören und die dem Tode Geweihten frei zu machen,

21 Pentru a vesti numele DOMNULUI în Sion și lauda lui în Ierusalim,

damit man verkünde in Zion den Namen des HERRN und seinen Ruhm in Jerusalem,

22 Când popoarele și împărățiile se vor aduna, pentru a servi DOMNULUI.

wenn die Völker sich allzumal versammeln und die Königreiche, um (Gott) dem HERRN zu dienen.

23 El mi-a slăbit puterea pe cale; mi-a scurtat zilele.

Gelähmt hat er mir auf dem Wege die Kraft, hat verkürzt meine Lebenstage.

24 Am spus: Dumnezeul meu, nu mă lua în mijlocul zilelor mele; anii tăi sunt din generație în generație.

Nun fleh’ ich: »Mein Gott, raffe mich nicht hinweg in der Mitte meiner Tage, du, dessen Jahre währen für und für!«

25 Din vechime tu ai pus temelia pământului, și cerurile sunt lucrarea mâinilor tale.

Vorzeiten hast du die Erde gegründet, und die Himmel sind deiner Hände Werk:

26 Ele vor pieri, dar tu vei dăinui, da, toate se vor învechi precum o haină; ca pe un veșmânt le vei schimba și vor fi schimbate;

sie werden vergehen, du aber bleibst; sie werden alle zerfallen wie ein Gewand, wie ein Kleid wirst du sie verwandeln, und so werden sie sich wandeln.

27 Dar tu ești același și anii tăi nu vor avea sfârșit.

Du aber bleibst derselbe, und deine Jahre nehmen kein Ende.

28 Copiii servitorilor tăi vor dăinui, și sămânța lor va fi întemeiată, înaintea ta.

Die Kinder deiner Knechte werden (sicher) wohnen, und ihr Geschlecht wird fest bestehen vor dir.