Psalmii 102
1 O rugăciune a celui nenorocit, când este copleșit și își revarsă plângerea înaintea DOMNULUI. Ascultă-mi rugăciunea, DOAMNE, și să ajungă strigătul meu până la tine.
Gebet eines Elenden, wenn er schmachtet und vor Jahwe seine Klage ausschüttet. Jahwe, höre mein Gebet und laß mein Schreien vor dich kommen!
2 Nu îți ascunde fața de la mine în ziua tulburării; apleacă-ți urechea spre mine, în ziua când chem, răspunde-mi repede.
Verbirg dein Antlitz nicht vor mir, wenn mir angst ist! Neige dein Ohr zu mir; wenn ich rufe, eilends erhöre mich!
3 Căci zilele mele sunt mistuite ca fumul și oasele mele sunt arse ca un tăciune.
Denn meine Tage sind wie ein Rauch verschwunden, und meine Gebeine sind wie von Brand durchglüht.
4 Inima mea este lovită și uscată precum iarba, încât uit să îmi mănânc pâinea.
Mein Herz ward versengt und verdorrte wie Gras; denn ich vergesse, mein Brot zu essen.
5 Din cauza vocii geamătului meu oasele mi se lipesc de pielea mea.
Von meinem lauten Stöhnen klebt mein Gebein an meinem Fleisch.
6 Sunt ca un pelican în pustie, sunt ca o bufniță a deșertului.
Ich gleiche dem Pelikan in der Wüste, bin wie ein Käuzlein in Ruinen.
7 Veghez și sunt ca o vrabie singură pe acoperișul casei.
Ich bin schlaflos und klage wie ein einsamer Vogel auf dem Dach.
8 Dușmanii mei mă ocărăsc toată ziua; și cei furioși pe mine jură împotriva mea.
Unaufhörlich lästern mich meine Feinde; die wider mich toben, schwören bei mir.
9 Căci am mâncat cenușa ca pâinea și mi-am amestecat băutura cu plâns,
Denn ich esse Asche wie Brot und mische meinen Trank mit Thränen
10 Din cauza indignării tale și a furiei tale, căci tu m-ai ridicat și m-ai aruncat jos.
wegen deines Grimms und deines Zorns; denn du hast mich emporgehoben und hingeschleudert.
11 Zilele mele sunt ca o umbră care se lungește; și eu sunt uscat precum iarba.
Meine Tage gleichen einem langgestreckten Schatten, und ich verdorre wie Gras.
12 Dar tu, DOAMNE, vei dăinui pentru totdeauna; și amintirea ta din generație în generație.
Du aber, Jahwe, thronst ewig, und dein Name währt durch alle Geschlechter.
13 Tu te vei ridica și vei avea milă de Sion, căci a venit timpul să îi arăți favoare, da, timpul rânduit a venit.
Du wirst dich erheben, dich Zions zu erbarmen; denn es ist Zeit, sie zu begnadigen, denn die ihr bestimmte Frist ist eingetreten.
14 Fiindcă servitorii tăi au plăcere în pietrele sale și arată favoare țărânii lui.
Denn deine Knechte hängen mit Liebe an ihren Steinen und jammern über ihren Schutt.
15 Astfel păgânii se vor teme de numele DOMNULUI și toți împărații pământului de gloria ta.
Und die Heiden werden den Namen Jahwes fürchten, und alle Könige der Erde deine Herrlichkeit,
16 Când va zidi DOMNUL Sionul, el se va arăta în gloria sa.
weil Jahwe Zion wieder aufgebaut hat, erschienen ist in seiner Herrlichkeit,
17 Va lua aminte la rugăciunea celor lipsiți și nu va disprețui rugăciunea lor.
sich dem Gebete des Nackten zugewendet und ihr Gebet nicht verschmäht hat.
18 Aceasta se va scrie pentru generația ce vine, și poporul care va fi creat va lăuda pe DOMNUL.
Aufgeschrieben werde solches vom kommenden Geschlecht, und das Volk, das geschaffen werden soll, preise Jahwe,
19 Pentru că a privit în jos din înaltul sanctuarului său; din cer a privit DOMNUL pământul,
daß er von seiner heiligen Höhe herabgeschaut, Jahwe vom Himmel auf die Erde geblickt hat,
20 Pentru a asculta geamătul prizonierului, pentru a dezlega pe cei ce sunt rânduiți la moarte.
um das Seufzen des Gefangenen zu hören, die dem Tode Verfallenen loszumachen,
21 Pentru a vesti numele DOMNULUI în Sion și lauda lui în Ierusalim,
daß man in Zion den Namen Jahwes verkünde und seinen Ruhm in Jerusalem,
22 Când popoarele și împărățiile se vor aduna, pentru a servi DOMNULUI.
wenn sich die Völker allzumal versammeln und die Königreiche, um Jahwe zu dienen.
23 El mi-a slăbit puterea pe cale; mi-a scurtat zilele.
Er hat auf dem Wege meine Kraft gebeugt, meine Lebenstage verkürzt.
24 Am spus: Dumnezeul meu, nu mă lua în mijlocul zilelor mele; anii tăi sunt din generație în generație.
Ich spreche: Mein Gott, nimm mich nicht hinweg in der Hälfte meiner Tage, du, dessen Jahre durch alle Geschlechter währen.
25 Din vechime tu ai pus temelia pământului, și cerurile sunt lucrarea mâinilor tale.
Du hast vor Zeiten die Erde gegründet, und der Himmel ist deiner Hände Werk.
26 Ele vor pieri, dar tu vei dăinui, da, toate se vor învechi precum o haină; ca pe un veșmânt le vei schimba și vor fi schimbate;
Sie werden vergehen, du aber bleibst: Sie werden insgesamt wie ein Gewand zerfallen; wie ein Kleid wirst du sie wechseln, und sie werden dahinfahren.
27 Dar tu ești același și anii tăi nu vor avea sfârșit.
Du aber bist derselbe, und deine Jahre nehmen kein Ende.
28 Copiii servitorilor tăi vor dăinui, și sămânța lor va fi întemeiată, înaintea ta.
Die Kinder deiner Knechte werden sicher wohnen, und ihre Nachkommen beständig vor dir bleiben.
