Psalmii 102
1 O rugăciune a celui nenorocit, când este copleșit și își revarsă plângerea înaintea DOMNULUI. Ascultă-mi rugăciunea, DOAMNE, și să ajungă strigătul meu până la tine.
Gebet für einen Elenden, wenn er verzagt vor dem Herrn seine Klage ausschüttet. Herr! Höre mein Gebet, und laß mein Rufen zu Dir kommen!
2 Nu îți ascunde fața de la mine în ziua tulburării; apleacă-ți urechea spre mine, în ziua când chem, răspunde-mi repede.
Verbirg Dein Antlitz nicht vor mir! Neig her zu mir Dein Ohr an meinem Trübsalstage! Erhöre schnell mich, wenn ich rufe!
3 Căci zilele mele sunt mistuite ca fumul și oasele mele sunt arse ca un tăciune.
Denn meine Tage schwinden hin wie Rauch; dem Feuer gleich ist mein Gebein verbrannt.
4 Inima mea este lovită și uscată precum iarba, încât uit să îmi mănânc pâinea.
Mein Herz ist dürr, versengt wie Gras; mein täglich Brot vergesse ich zu essen.
5 Din cauza vocii geamătului meu oasele mi se lipesc de pielea mea.
Vor meinem lauten Seufzen klebt mein Gebein im Leib zusammen.
6 Sunt ca un pelican în pustie, sunt ca o bufniță a deșertului.
Dem Pelikan der Wüste gleiche ich, und Eulen in Ruinen bin ich gleich geworden.
7 Veghez și sunt ca o vrabie singură pe acoperișul casei.
Beim Wachen bin ich wie ein Vöglein, das einsam auf dem Dache weilt.
8 Dușmanii mei mă ocărăsc toată ziua; și cei furioși pe mine jură împotriva mea.
Mich höhnen täglich meine Feinde, und die mich reizen, nehmen mich zum Fluchen.
9 Căci am mâncat cenușa ca pâinea și mi-am amestecat băutura cu plâns,
Denn Asche esse ich wie Brot und mische meinen Trank mit Tränen
10 Din cauza indignării tale și a furiei tale, căci tu m-ai ridicat și m-ai aruncat jos.
vor Deinem Zorne, Deinem Grimm, wenn Du mich aufhebst und zu Boden wirfst.
11 Zilele mele sunt ca o umbră care se lungește; și eu sunt uscat precum iarba.
Dem langen Schatten gleichen meine Tage; wie Gras verdorre ich.
12 Dar tu, DOAMNE, vei dăinui pentru totdeauna; și amintirea ta din generație în generație.
Doch Du, Herr, thronest ewiglich; Dein Name dauert für und für.
13 Tu te vei ridica și vei avea milă de Sion, căci a venit timpul să îi arăți favoare, da, timpul rânduit a venit.
Du solltest Dich erheben, Dich Sions wieder zu erbarmen. Ihm Gnade zu erweisen, ist es Zeit; denn die bestimmte Frist ist da.
14 Fiindcă servitorii tăi au plăcere în pietrele sale și arată favoare țărânii lui.
So gerne haben Deine Knechte seine Steine und hängen selbst an seinem Schutt in Liebe.
15 Astfel păgânii se vor teme de numele DOMNULUI și toți împărații pământului de gloria ta.
Die Heiden fürchten dann des Herrn Namen und alle Könige der Erde Deine Herrlichkeit. -
16 Când va zidi DOMNUL Sionul, el se va arăta în gloria sa.
Erbaut dem Herrn von neuem Sion und zeigt er sich in seinem Herrschertum,
17 Va lua aminte la rugăciunea celor lipsiți și nu va disprețui rugăciunea lor.
und achtet auf der Nackten Flehen, verschmäht er nimmer ihr Gebet,
18 Aceasta se va scrie pentru generația ce vine, și poporul care va fi creat va lăuda pe DOMNUL.
dann schreibe man dies für die Nachwelt auf, damit ein neugeschaffen Volk den Herrn lobpreise!
19 Pentru că a privit în jos din înaltul sanctuarului său; din cer a privit DOMNUL pământul,
Von seiner heiligen Höhe schaue er herab; der Herr vom Himmel auf die Erde blicke,
20 Pentru a asculta geamătul prizonierului, pentru a dezlega pe cei ce sunt rânduiți la moarte.
um der Gefangenen Gestöhn zu hören, des Todes Kinder zu befreien!
21 Pentru a vesti numele DOMNULUI în Sion și lauda lui în Ierusalim,
Dann künden sie des Herren Ruhm in Sion und zu Jerusalem sein Lob,
22 Când popoarele și împărățiile se vor aduna, pentru a servi DOMNULUI.
wenn sich die Völker allzumal versammeln und Königreiche, um dem Herrn zu dienen. -
23 El mi-a slăbit puterea pe cale; mi-a scurtat zilele.
Ermattet bin ich auf dem Weg; verkürzt sind meine Tage.
24 Am spus: Dumnezeul meu, nu mă lua în mijlocul zilelor mele; anii tăi sunt din generație în generație.
Drum flehe ich: "Mein Gott! Nimm mich nicht weg in meiner Tage Hälfte! Du, dessen Jahre Ewigkeiten währen."
25 Din vechime tu ai pus temelia pământului, și cerurile sunt lucrarea mâinilor tale.
Die Erde, die Du einst gegründet, der Himmel, Deiner Hände Werk,
26 Ele vor pieri, dar tu vei dăinui, da, toate se vor învechi precum o haină; ca pe un veșmânt le vei schimba și vor fi schimbate;
sie schwinden hin, Du aber bleibst. Sie all veralten wie ein Kleid; Du wechselst sie wie ein Gewand. Und wechseln sie,
27 Dar tu ești același și anii tăi nu vor avea sfârșit.
so bleibst Du doch derselbe, und Deine Jahre enden nicht.
28 Copiii servitorilor tăi vor dăinui, și sămânța lor va fi întemeiată, înaintea ta.
So mögen auch die Kinder Deiner Knechte bleiben, ihr Stamm, solang Du selber bist!
