Psalmii 102

1 O rugăciune a celui nenorocit, când este copleșit și își revarsă plângerea înaintea DOMNULUI. Ascultă-mi rugăciunea, DOAMNE, și să ajungă strigătul meu până la tine.

Prière de l'affligé étant dans l'angoisse, et répandant sa plainte devant l'Eternel. Eternel! écoute ma prière, et que mon cri vienne jusqu’à toi.

2 Nu îți ascunde fața de la mine în ziua tulburării; apleacă-ți urechea spre mine, în ziua când chem, răspunde-mi repede.

Ne cache point ta face arrière de moi; au jour que je suis en détresse, prête l'oreille à ma requête; au jour que je t'invoque, hâte-toi, réponds-moi.

3 Căci zilele mele sunt mistuite ca fumul și oasele mele sunt arse ca un tăciune.

Car mes jours se sont évanouis comme la fumée, et mes os sont desséchés comme un foyer.

4 Inima mea este lovită și uscată precum iarba, încât uit să îmi mănânc pâinea.

Mon cœur a été frappé, et est devenu sec comme l'herbe, parce que j'ai oublié de manger mon pain.

5 Din cauza vocii geamătului meu oasele mi se lipesc de pielea mea.

Mes os sont attachés à ma chair, à cause de la voix de mon gémissement.

6 Sunt ca un pelican în pustie, sunt ca o bufniță a deșertului.

Je suis devenu semblable au cormoran du désert; et je suis comme la chouette des lieux sauvages.

7 Veghez și sunt ca o vrabie singură pe acoperișul casei.

Je veille, et je suis semblable au passereau, qui est seul sur le toit.

8 Dușmanii mei mă ocărăsc toată ziua; și cei furioși pe mine jură împotriva mea.

Mes ennemis me disent tous les jours des outrages, et ceux qui sont furieux contre moi, jurent contre moi.

9 Căci am mâncat cenușa ca pâinea și mi-am amestecat băutura cu plâns,

Parce que j'ai mangé la cendre comme le pain, et que j'ai mêlé ma boisson de pleurs.

10 Din cauza indignării tale și a furiei tale, căci tu m-ai ridicat și m-ai aruncat jos.

A cause de ta colère et de ton indignation: parce qu'après m'avoir élevé bien haut, tu m'as jeté par terre.

11 Zilele mele sunt ca o umbră care se lungește; și eu sunt uscat precum iarba.

Mes jours sont comme l'ombre qui décline, et je deviens sec comme l'herbe.

12 Dar tu, DOAMNE, vei dăinui pentru totdeauna; și amintirea ta din generație în generație.

Mais toi, ô Eternel! tu demeures éternellement, et ta mémoire est d'âge en âge.

13 Tu te vei ridica și vei avea milă de Sion, căci a venit timpul să îi arăți favoare, da, timpul rânduit a venit.

Tu te lèveras, [et] tu auras compassion de Sion; car il est temps d'en avoir pitié, parce que le temps assigné est échu.

14 Fiindcă servitorii tăi au plăcere în pietrele sale și arată favoare țărânii lui.

Car tes serviteurs sont affectionnés à ses pierres, et ont pitié de sa poudre.

15 Astfel păgânii se vor teme de numele DOMNULUI și toți împărații pământului de gloria ta.

Alors les nations redouteront le Nom de l’Eternel, et tous les Rois de la terre, ta gloire.

16 Când va zidi DOMNUL Sionul, el se va arăta în gloria sa.

Quand l'Eternel aura édifié Sion; quand il aura été vu en sa gloire;

17 Va lua aminte la rugăciunea celor lipsiți și nu va disprețui rugăciunea lor.

Quand il aura eu égard à la prière du désolé, et qu'il n'aura point méprisé leur supplication.

18 Aceasta se va scrie pentru generația ce vine, și poporul care va fi creat va lăuda pe DOMNUL.

Cela sera enregistré pour la génération à venir, le peuple qui sera créé louera l'Eternel,

19 Pentru că a privit în jos din înaltul sanctuarului său; din cer a privit DOMNUL pământul,

De ce qu'il aura jeté la vue du haut lieu de sa sainteté, et que l'Eternel aura regardé des cieux en la terre,

20 Pentru a asculta geamătul prizonierului, pentru a dezlega pe cei ce sunt rânduiți la moarte.

Pour entendre le gémissement des prisonniers, [et] pour délier ceux qui étaient dévoués à la mort;

21 Pentru a vesti numele DOMNULUI în Sion și lauda lui în Ierusalim,

Afin qu'on annonce le Nom de l’Eternel dans Sion, et sa louange dans Jérusalem;

22 Când popoarele și împărățiile se vor aduna, pentru a servi DOMNULUI.

Quand les peuples se seront joints ensemble et les Royaumes aussi, pour servir l'Eternel.

23 El mi-a slăbit puterea pe cale; mi-a scurtat zilele.

Il a abattu ma force en chemin, il a abrégé mes jours.

24 Am spus: Dumnezeul meu, nu mă lua în mijlocul zilelor mele; anii tăi sunt din generație în generație.

J'ai dit: mon Dieu, ne m'enlève point au milieu de mes jours! Tes ans [durent] d'âge en âge.

25 Din vechime tu ai pus temelia pământului, și cerurile sunt lucrarea mâinilor tale.

Tu as jadis fondé la terre, et les cieux sont l'ouvrage de tes mains.

26 Ele vor pieri, dar tu vei dăinui, da, toate se vor învechi precum o haină; ca pe un veșmânt le vei schimba și vor fi schimbate;

Ils périront, mais tu seras permanent, et eux tous s'envieilliront comme un vêtement; tu les changeras comme un habit, et ils seront changés.

27 Dar tu ești același și anii tăi nu vor avea sfârșit.

Mais toi, [tu es toujours] le même; et tes ans ne seront jamais achevés.

28 Copiii servitorilor tăi vor dăinui, și sămânța lor va fi întemeiată, înaintea ta.

Les enfants de tes serviteurs habiteront [près de toi], et leur race sera établie devant toi.