Psalmii 102
1 O rugăciune a celui nenorocit, când este copleșit și își revarsă plângerea înaintea DOMNULUI. Ascultă-mi rugăciunea, DOAMNE, și să ajungă strigătul meu până la tine.
Prière pour le pauvre, lorsqu'il aura été abandonné et qu'il épanchera ses vœux devant le Seigneur. Seigneur, exauce ma prière, et que mon cri arrive jusqu'à toi.
2 Nu îți ascunde fața de la mine în ziua tulburării; apleacă-ți urechea spre mine, în ziua când chem, răspunde-mi repede.
Ne détourne point de moi ta face; au jour de ma tribulation, penche vers moi ton oreille; le jour où je t'invoquerai, exauce-moi aussitôt.
3 Căci zilele mele sunt mistuite ca fumul și oasele mele sunt arse ca un tăciune.
Car mes jours se sont évanouis comme la fumée, et mes os ont été consumés comme des broussailles mortes.
4 Inima mea este lovită și uscată precum iarba, încât uit să îmi mănânc pâinea.
J'ai été foulé aux pieds comme de l'herbe, et mon cœur s'est desséché, parce que j'ai oublié de manger mon pain.
5 Din cauza vocii geamătului meu oasele mi se lipesc de pielea mea.
A force de gémir, mes os se sont collés à ma chair.
6 Sunt ca un pelican în pustie, sunt ca o bufniță a deșertului.
Je suis devenu comme le pélican du désert; je suis devenu comme un hibou dans une masure.
7 Veghez și sunt ca o vrabie singură pe acoperișul casei.
J'ai perdu le sommeil, et me voici comme le passereau solitaire sur un toit.
8 Dușmanii mei mă ocărăsc toată ziua; și cei furioși pe mine jură împotriva mea.
Tout le jour, mes ennemis m'ont outragé, et ceux qui me louaient ont juré contre moi:
9 Căci am mâncat cenușa ca pâinea și mi-am amestecat băutura cu plâns,
Parce que je mangeais la cendre comme du pain, et qu'à mon breuvage je mêlais des larmes,
10 Din cauza indignării tale și a furiei tale, căci tu m-ai ridicat și m-ai aruncat jos.
En face de ta colère et de ta fureur; car tu m'as élevé, puis brisé.
11 Zilele mele sunt ca o umbră care se lungește; și eu sunt uscat precum iarba.
Mes jours ont décliné comme l'ombre, et moi je me suis flétri comme l'herbe fanée.
12 Dar tu, DOAMNE, vei dăinui pentru totdeauna; și amintirea ta din generație în generație.
Mais toi, Seigneur, tu demeures éternellement, et ta mémoire passe de génération en génération.
13 Tu te vei ridica și vei avea milă de Sion, căci a venit timpul să îi arăți favoare, da, timpul rânduit a venit.
Lève-toi, et aie pitié de Sion; car le temps est venu d'avoir pitié d'elle; le temps en est venu.
14 Fiindcă servitorii tăi au plăcere în pietrele sale și arată favoare țărânii lui.
Car ses pierres mêmes ont plu à tes serviteurs, et ils pleurent sur sa poussière.
15 Astfel păgânii se vor teme de numele DOMNULUI și toți împărații pământului de gloria ta.
Et les Gentils. Seigneur, craindront ton nom, et les rois ta gloire.
16 Când va zidi DOMNUL Sionul, el se va arăta în gloria sa.
Car le Seigneur édifiera Sion, et y sera vu en sa gloire.
17 Va lua aminte la rugăciunea celor lipsiți și nu va disprețui rugăciunea lor.
Il a eu égard à la prière des humbles, et il n'a point méprisé leur supplication.
18 Aceasta se va scrie pentru generația ce vine, și poporul care va fi creat va lăuda pe DOMNUL.
Qu'on écrive ces choses pour la génération future, et le peuple d'alors louera le Seigneur.
19 Pentru că a privit în jos din înaltul sanctuarului său; din cer a privit DOMNUL pământul,
Car le Seigneur s'est penché des hauteurs de son lieu saint, et du ciel il a regardé la terre,
20 Pentru a asculta geamătul prizonierului, pentru a dezlega pe cei ce sunt rânduiți la moarte.
Pour ouïr les gémissements des captifs, pour délivrer les fils des hommes mis à mort,
21 Pentru a vesti numele DOMNULUI în Sion și lauda lui în Ierusalim,
Afin qu'ils proclament dans Sion le nom du Seigneur, et sa louange dans Jérusalem;
22 Când popoarele și împărățiile se vor aduna, pentru a servi DOMNULUI.
Lorsqu'en un même lieu peuples et rois seront rassemblés pour servir le Seigneur.
23 El mi-a slăbit puterea pe cale; mi-a scurtat zilele.
Le peuple dans la voie de sa force lui a dit: Annoncez-moi la brièveté de mes jours.
24 Am spus: Dumnezeul meu, nu mă lua în mijlocul zilelor mele; anii tăi sunt din generație în generație.
Ne me rappelle pas au milieu de mes jours, toi dont les années sont de génération en génération.
25 Din vechime tu ai pus temelia pământului, și cerurile sunt lucrarea mâinilor tale.
Au commencement, Seigneur, tu as créé la terre; et les cieux sont l'œuvre de tes mains.
26 Ele vor pieri, dar tu vei dăinui, da, toate se vor învechi precum o haină; ca pe un veșmânt le vei schimba și vor fi schimbate;
Ils périront, et toi tu subsisteras; ils vieilliront tous comme un manteau, et tu les rouleras comme un vêtement, et ils seront changés.
27 Dar tu ești același și anii tăi nu vor avea sfârșit.
Seul tu es toujours le même, et tes années ne défailliront point.
28 Copiii servitorilor tăi vor dăinui, și sămânța lor va fi întemeiată, înaintea ta.
Les fils de tes serviteurs habiteront ta terre, et leur race y prospérera dans les siècles des siècles.
