Psalmii 102
1 O rugăciune a celui nenorocit, când este copleșit și își revarsă plângerea înaintea DOMNULUI. Ascultă-mi rugăciunea, DOAMNE, și să ajungă strigătul meu până la tine.
Prière de l’affligé, quand il est accablé et répand sa plainte devant l’Éternel. Éternel, entends ma prière, et que mon cri vienne jusqu’à toi!
2 Nu îți ascunde fața de la mine în ziua tulburării; apleacă-ți urechea spre mine, în ziua când chem, răspunde-mi repede.
Ne me cache pas ta face; au jour de ma détresse, incline vers moi ton oreille; au jour où je crie, hâte-toi, réponds-moi.
3 Căci zilele mele sunt mistuite ca fumul și oasele mele sunt arse ca un tăciune.
Car mes jours s’évanouissent comme la fumée, et mes os sont brûlés comme un foyer.
4 Inima mea este lovită și uscată precum iarba, încât uit să îmi mănânc pâinea.
Mon cœur est frappé, et est desséché comme l’herbe; car j’ai oublié de manger mon pain.
5 Din cauza vocii geamătului meu oasele mi se lipesc de pielea mea.
À cause de la voix de mon gémissement, mes os s’attachent à ma chair.
6 Sunt ca un pelican în pustie, sunt ca o bufniță a deșertului.
Je suis devenu semblable au pélican du désert; je suis comme le hibou des lieux désolés.
7 Veghez și sunt ca o vrabie singură pe acoperișul casei.
Je veille, et je suis comme un passereau solitaire sur un toit.
8 Dușmanii mei mă ocărăsc toată ziua; și cei furioși pe mine jură împotriva mea.
Tout le jour mes ennemis m’outragent; ceux qui sont furieux contre moi jurent par moi.
9 Căci am mâncat cenușa ca pâinea și mi-am amestecat băutura cu plâns,
Car j’ai mangé la cendre comme du pain, et j’ai mêlé de pleurs mon breuvage,
10 Din cauza indignării tale și a furiei tale, căci tu m-ai ridicat și m-ai aruncat jos.
À cause de ton indignation et de ta colère; car tu m’as élevé haut, et tu m’as jeté en bas.
11 Zilele mele sunt ca o umbră care se lungește; și eu sunt uscat precum iarba.
Mes jours sont comme l’ombre qui s’allonge, et je deviens sec comme l’herbe.
12 Dar tu, DOAMNE, vei dăinui pentru totdeauna; și amintirea ta din generație în generație.
Mais toi, Éternel! tu demeures à toujours, et ta mémoire est de génération en génération.
13 Tu te vei ridica și vei avea milă de Sion, căci a venit timpul să îi arăți favoare, da, timpul rânduit a venit.
Tu te lèveras, tu auras compassion de Sion; car c’est le temps d’user de grâce envers elle, car le temps assigné est venu.
14 Fiindcă servitorii tăi au plăcere în pietrele sale și arată favoare țărânii lui.
Car tes serviteurs prennent plaisir à ses pierres, et ont compassion de sa poussière.
15 Astfel păgânii se vor teme de numele DOMNULUI și toți împărații pământului de gloria ta.
Alors les nations craindront le nom de l’Éternel, et tous les rois de la terre, ta gloire.
16 Când va zidi DOMNUL Sionul, el se va arăta în gloria sa.
Quand l’Éternel bâtira Sion, il paraîtra dans sa gloire.
17 Va lua aminte la rugăciunea celor lipsiți și nu va disprețui rugăciunea lor.
Il aura égard à la prière du désolé, et il ne méprisera pas leur prière.
18 Aceasta se va scrie pentru generația ce vine, și poporul care va fi creat va lăuda pe DOMNUL.
Cela sera écrit pour la génération à venir; et le peuple qui sera créé louera Jah;
19 Pentru că a privit în jos din înaltul sanctuarului său; din cer a privit DOMNUL pământul,
Car il a regardé des lieux hauts de sa sainteté; des cieux l’Éternel a considéré la terre,
20 Pentru a asculta geamătul prizonierului, pentru a dezlega pe cei ce sunt rânduiți la moarte.
Pour entendre le gémissement du prisonnier, et pour délier ceux qui étaient voués à la mort;
21 Pentru a vesti numele DOMNULUI în Sion și lauda lui în Ierusalim,
Afin qu’on annonce dans Sion le nom de l’Éternel, et sa louange dans Jérusalem,
22 Când popoarele și împărățiile se vor aduna, pentru a servi DOMNULUI.
Quand les peuples seront rassemblés, et les royaumes, pour servir l’Éternel.
23 El mi-a slăbit puterea pe cale; mi-a scurtat zilele.
Il a abattu ma force dans le chemin, il a abrégé mes jours.
24 Am spus: Dumnezeul meu, nu mă lua în mijlocul zilelor mele; anii tăi sunt din generație în generație.
J’ai dit: Mon Dieu, ne m’enlève pas à la moitié de mes jours!… Tes années sont de génération en génération!
25 Din vechime tu ai pus temelia pământului, și cerurile sunt lucrarea mâinilor tale.
Tu as jadis fondé la terre, et les cieux sont l’ouvrage de tes mains;
26 Ele vor pieri, dar tu vei dăinui, da, toate se vor învechi precum o haină; ca pe un veșmânt le vei schimba și vor fi schimbate;
Eux, ils périront, mais toi, tu subsisteras; et ils vieilliront tous comme un vêtement; tu les changeras comme un habit, et ils seront changés;
27 Dar tu ești același și anii tăi nu vor avea sfârșit.
Mais toi, tu es le Même, et tes années ne finiront pas.
28 Copiii servitorilor tăi vor dăinui, și sămânța lor va fi întemeiată, înaintea ta.
Les fils de tes serviteurs demeureront, et leur semence sera établie devant toi.
