Psalmii 102

1 O rugăciune a celui nenorocit, când este copleșit și își revarsă plângerea înaintea DOMNULUI. Ascultă-mi rugăciunea, DOAMNE, și să ajungă strigătul meu până la tine.

A Prayer for the Humbled One when he is about to faint, and, before Yahweh, poureth out his grief. O Yahweh, hear thou my prayer, and let, my cry for help, unto thee, enter in.

2 Nu îți ascunde fața de la mine în ziua tulburării; apleacă-ți urechea spre mine, în ziua când chem, răspunde-mi repede.

Do not hide thy face from me, In the day when I am in distress, —Bend down unto me thine ear, In the day when I call, speedily answer me.

3 Căci zilele mele sunt mistuite ca fumul și oasele mele sunt arse ca un tăciune.

For, consumed in smoke, are my days, And, my bones, like a burning mass, are scorched through;

4 Inima mea este lovită și uscată precum iarba, încât uit să îmi mănânc pâinea.

Smitten like herbage, so is my heart dried up, For I have forgotten to eat my food.

5 Din cauza vocii geamătului meu oasele mi se lipesc de pielea mea.

At the noise of my groaning, my bone, hath cleaved, to my flesh:

6 Sunt ca un pelican în pustie, sunt ca o bufniță a deșertului.

I am like the pelican of the desert, I have become as an owl among ruins.

7 Veghez și sunt ca o vrabie singură pe acoperișul casei.

I have watched and am become, Like a bird sitting alone upon a housetop.

8 Dușmanii mei mă ocărăsc toată ziua; și cei furioși pe mine jură împotriva mea.

All the day, have mine enemies, reproached me, And, they who are mad against me, by me, have sworn.

9 Căci am mâncat cenușa ca pâinea și mi-am amestecat băutura cu plâns,

For, ashes—like bread, have I eaten, And, my drink—with my tears, have I mingled;

10 Din cauza indignării tale și a furiei tale, căci tu m-ai ridicat și m-ai aruncat jos.

Because of thine indignation and thy wrath, For thou hast lifted me up, and cast me down.

11 Zilele mele sunt ca o umbră care se lungește; și eu sunt uscat precum iarba.

My days, are like a shadow extended, And, I, as green herbage, do wither.

12 Dar tu, DOAMNE, vei dăinui pentru totdeauna; și amintirea ta din generație în generație.

But, thou, O Yahweh, age-abidingly wilt remain, And the memorial of thee, to generation after generation.

13 Tu te vei ridica și vei avea milă de Sion, căci a venit timpul să îi arăți favoare, da, timpul rânduit a venit.

Thou, wilt arise, wilt have compassion upon Zion, Surely it is time to favour her, Surely the time appointed, hath come;

14 Fiindcă servitorii tăi au plăcere în pietrele sale și arată favoare țărânii lui.

Seeing that thy servants, take pleasure, in her stones, And, her dust, they favour:

15 Astfel păgânii se vor teme de numele DOMNULUI și toți împărații pământului de gloria ta.

That the nations may revere thy Name, O Yahweh, And all the kings of the earth, thy glory.

16 Când va zidi DOMNUL Sionul, el se va arăta în gloria sa.

When Yahweh, hath built up, Zion, Hath appeared in his glory;

17 Va lua aminte la rugăciunea celor lipsiți și nu va disprețui rugăciunea lor.

Hath turned towards the prayer of the destitute, And not despised their prayer,

18 Aceasta se va scrie pentru generația ce vine, și poporul care va fi creat va lăuda pe DOMNUL.

This, shall be written, for a later generation, And, a people to be created, will give praise unto Yah: —

19 Pentru că a privit în jos din înaltul sanctuarului său; din cer a privit DOMNUL pământul,

That he looked down, out of his holy height, Yahweh, from the heavens unto the earth, directed his gaze; —

20 Pentru a asculta geamătul prizonierului, pentru a dezlega pe cei ce sunt rânduiți la moarte.

To hear the groaning of the prisoner, To set free, them who were appointed to death.

21 Pentru a vesti numele DOMNULUI în Sion și lauda lui în Ierusalim,

To the end the Name of Yahweh, might be celebrated in Zion, And his praise in Jerusalem:

22 Când popoarele și împărățiile se vor aduna, pentru a servi DOMNULUI.

When the peoples, gather themselves together, And the kingdoms, to serve Yahweh.

23 El mi-a slăbit puterea pe cale; mi-a scurtat zilele.

He hath prostrated, in the way, my strength, —He hath shortened my days.

24 Am spus: Dumnezeul meu, nu mă lua în mijlocul zilelor mele; anii tăi sunt din generație în generație.

I said, O my GOD, do not remove me in the midst of my days, Throughout the generation of generations, are thy years;

25 Din vechime tu ai pus temelia pământului, și cerurile sunt lucrarea mâinilor tale.

Of old—the earth, thou didst found, And, the work of thy hands, are the heavens;

26 Ele vor pieri, dar tu vei dăinui, da, toate se vor învechi precum o haină; ca pe un veșmânt le vei schimba și vor fi schimbate;

They, shall perish, But, thou, wilt abide; And, they all, like a garment, shall fall in pieces, As a vesture, wilt thou change them and they shall vanish;

27 Dar tu ești același și anii tăi nu vor avea sfârșit.

But, thou, art, the same, —And, thy years, shall have no end:

28 Copiii servitorilor tăi vor dăinui, și sămânța lor va fi întemeiată, înaintea ta.

The children of thy servants, shall continue, —And, their seed, before thee, be established.