Psalmii 102

1 O rugăciune a celui nenorocit, când este copleșit și își revarsă plângerea înaintea DOMNULUI. Ascultă-mi rugăciunea, DOAMNE, și să ajungă strigătul meu până la tine.

The prayer: for a weary and suffering person who pours out their grief to the Lord. Hear my prayer, O Lord; let my cry for help come to you.

2 Nu îți ascunde fața de la mine în ziua tulburării; apleacă-ți urechea spre mine, în ziua când chem, răspunde-mi repede.

Hide not your face from me in the day of my distress. Incline your ear to me: when I call, answer me speedily.

3 Căci zilele mele sunt mistuite ca fumul și oasele mele sunt arse ca un tăciune.

For my days pass away like smoke: my bones are burned through as with fire.

4 Inima mea este lovită și uscată precum iarba, încât uit să îmi mănânc pâinea.

My heart is scorched, withered like grass; I forget to eat my bread.

5 Din cauza vocii geamătului meu oasele mi se lipesc de pielea mea.

By reason of my loud groaning, my flesh clings to my bones.

6 Sunt ca un pelican în pustie, sunt ca o bufniță a deșertului.

Like a desert-owl of the wilderness, like an owl among ruins am I.

7 Veghez și sunt ca o vrabie singură pe acoperișul casei.

I make my sleepless lament like a bird on the house-top alone.

8 Dușmanii mei mă ocărăsc toată ziua; și cei furioși pe mine jură împotriva mea.

All the day wild foes revile me, using my name for a curse.

9 Căci am mâncat cenușa ca pâinea și mi-am amestecat băutura cu plâns,

For ashes have been my bread, and tears have been mixed with my cup.

10 Din cauza indignării tale și a furiei tale, căci tu m-ai ridicat și m-ai aruncat jos.

Because of your passionate anger, you did raise me, then hurl me to the ground.

11 Zilele mele sunt ca o umbră care se lungește; și eu sunt uscat precum iarba.

My days come to an end, shadows lengthen, I wither like grass.

12 Dar tu, DOAMNE, vei dăinui pentru totdeauna; și amintirea ta din generație în generație.

But you, O Lord, are enthroned forever, your fame endures to all generations.

13 Tu te vei ridica și vei avea milă de Sion, căci a venit timpul să îi arăți favoare, da, timpul rânduit a venit.

You will arise and have pity on Zion; it’s time to be gracious; her hour has come.

14 Fiindcă servitorii tăi au plăcere în pietrele sale și arată favoare țărânii lui.

For even her stones are dear to your servants, even the dust of her ruins they look on with love.

15 Astfel păgânii se vor teme de numele DOMNULUI și toți împărații pământului de gloria ta.

Then the nations will revere the name of the Lord and all the kings of the earth his glory,

16 Când va zidi DOMNUL Sionul, el se va arăta în gloria sa.

when the Lord shall have built up Zion, and revealed himself in his glory,

17 Va lua aminte la rugăciunea celor lipsiți și nu va disprețui rugăciunea lor.

in response to the prayer of the destitute, whose prayer he will not despise.

18 Aceasta se va scrie pentru generația ce vine, și poporul care va fi creat va lăuda pe DOMNUL.

Let this be recorded for ages to come, that the Lord may be praised by a people yet unborn.

19 Pentru că a privit în jos din înaltul sanctuarului său; din cer a privit DOMNUL pământul,

For he shall look down from his holy height, from the heavens the Lord will gaze on the earth,

20 Pentru a asculta geamătul prizonierului, pentru a dezlega pe cei ce sunt rânduiți la moarte.

to hear the groans of the prisoner, to free those who are doomed to die;

21 Pentru a vesti numele DOMNULUI în Sion și lauda lui în Ierusalim,

that people may recount the Lord’s fame in Zion, and the praise of him in Jerusalem,

22 Când popoarele și împărățiile se vor aduna, pentru a servi DOMNULUI.

when the nations are gathered together, and the kingdoms, to worship the Lord.

23 El mi-a slăbit puterea pe cale; mi-a scurtat zilele.

He has broken my strength on the way, he has shortened my days.

24 Am spus: Dumnezeul meu, nu mă lua în mijlocul zilelor mele; anii tăi sunt din generație în generație.

I will say, ‘My God, take me not hence in the midst of my days. ‘Your years endure age after age.

25 Din vechime tu ai pus temelia pământului, și cerurile sunt lucrarea mâinilor tale.

Of old you have founded the earth, and the heavens are the work of your hands.

26 Ele vor pieri, dar tu vei dăinui, da, toate se vor învechi precum o haină; ca pe un veșmânt le vei schimba și vor fi schimbate;

They shall perish; but you do stand. They shall all wax old like a garment, and change as a robe you will change them.

27 Dar tu ești același și anii tăi nu vor avea sfârșit.

But you are the same, your years are endless.

28 Copiii servitorilor tăi vor dăinui, și sămânța lor va fi întemeiată, înaintea ta.

The children of your servants abide, evermore shall their seed be before you.’