Psalmii 102

1 O rugăciune a celui nenorocit, când este copleșit și își revarsă plângerea înaintea DOMNULUI. Ascultă-mi rugăciunea, DOAMNE, și să ajungă strigătul meu până la tine.

Modlitba chudého, když sevřín jsa, před Hospodinem vylévá žádosti své. Hospodine, slyš modlitbu mou, a volání mé přijdiž k tobě.

2 Nu îți ascunde fața de la mine în ziua tulburării; apleacă-ți urechea spre mine, în ziua când chem, răspunde-mi repede.

Neskrývej tváři své přede mnou, v den ssoužení mého nakloň ke mně ucha svého; když k tobě volám, rychle vyslyš mne.

3 Căci zilele mele sunt mistuite ca fumul și oasele mele sunt arse ca un tăciune.

Nebo mizejí jako dým dnové moji, a kosti mé jako ohniště vypáleny jsou.

4 Inima mea este lovită și uscată precum iarba, încât uit să îmi mănânc pâinea.

Poraženo jest jako bylina, a usvadlo srdce mé, tak že jsem chleba svého jísti zapomenul.

5 Din cauza vocii geamătului meu oasele mi se lipesc de pielea mea.

Od hlasu lkání mého přilnuly kosti mé k kůži mé.

6 Sunt ca un pelican în pustie, sunt ca o bufniță a deșertului.

Podobný jsem učiněn pelikánu na poušti, jsem jako výr na pustinách.

7 Veghez și sunt ca o vrabie singură pe acoperișul casei.

Bdím, a jsem jako vrabec osamělý na střeše.

8 Dușmanii mei mă ocărăsc toată ziua; și cei furioși pe mine jură împotriva mea.

Každý den utrhají mi nepřátelé moji, a posměvači moji proklínají mnou.

9 Căci am mâncat cenușa ca pâinea și mi-am amestecat băutura cu plâns,

Nebo jídám popel jako chléb, a k nápoji svému slz přiměšuji,

10 Din cauza indignării tale și a furiei tale, căci tu m-ai ridicat și m-ai aruncat jos.

Pro rozhněvání tvé a zažžený hněv tvůj; nebo zdvihna mne, hodils mnou.

11 Zilele mele sunt ca o umbră care se lungește; și eu sunt uscat precum iarba.

Dnové moji jsou jako stín nachýlený, a já jako tráva usvadl jsem.

12 Dar tu, DOAMNE, vei dăinui pentru totdeauna; și amintirea ta din generație în generație.

Ale ty, Hospodine, na věky zůstáváš, a památka tvá od národu až do pronárodu.

13 Tu te vei ridica și vei avea milă de Sion, căci a venit timpul să îi arăți favoare, da, timpul rânduit a venit.

Ty povstana, smiluješ se nad Sionem, nebo čas jest učiniti milost jemu, a čas uložený přišel.

14 Fiindcă servitorii tăi au plăcere în pietrele sale și arată favoare țărânii lui.

Nebo líbost mají služebníci tvoji v kamení jeho, a nad prachem jeho slitují se,

15 Astfel păgânii se vor teme de numele DOMNULUI și toți împărații pământului de gloria ta.

Aby se báli pohané jména Hospodinova, a všickni králové země slávy tvé,

16 Când va zidi DOMNUL Sionul, el se va arăta în gloria sa.

Když by Hospodin vzdělal Sion, a ukázal se v slávě své,

17 Va lua aminte la rugăciunea celor lipsiți și nu va disprețui rugăciunea lor.

Když by popatřil k modlitbě poníženého lidu, nepohrdaje modlitbou jejich.

18 Aceasta se va scrie pentru generația ce vine, și poporul care va fi creat va lăuda pe DOMNUL.

Budeť to zapsáno pro budoucí potomky, a lid, kterýž má stvořen býti, chváliti bude Hospodina,

19 Pentru că a privit în jos din înaltul sanctuarului său; din cer a privit DOMNUL pământul,

Že shlédl s výsosti svatosti své. Hospodin s nebe na zemi že popatřil,

20 Pentru a asculta geamătul prizonierului, pentru a dezlega pe cei ce sunt rânduiți la moarte.

Aby vyslyšel vzdychání vězňů, a rozvázal ty, kteříž již k smrti oddání byli,

21 Pentru a vesti numele DOMNULUI în Sion și lauda lui în Ierusalim,

Aby vypravovali na Sionu jméno Hospodinovo, a chválu jeho v Jeruzalémě,

22 Când popoarele și împărățiile se vor aduna, pentru a servi DOMNULUI.

Když se spolu shromáždí národové a království, aby sloužili Hospodinu.

23 El mi-a slăbit puterea pe cale; mi-a scurtat zilele.

Ztrápilť jest na cestě sílu mou, ukrátil dnů mých,

24 Am spus: Dumnezeul meu, nu mă lua în mijlocul zilelor mele; anii tăi sunt din generație în generație.

Až jsem řekl: Můj Bože, nebeř mne u prostřed dnů mých; od národu zajisté až do pronárodu jsou léta tvá,

25 Din vechime tu ai pus temelia pământului, și cerurile sunt lucrarea mâinilor tale.

I prvé nežlis založil zemi, a dílo rukou svých, nebesa.

26 Ele vor pieri, dar tu vei dăinui, da, toate se vor învechi precum o haină; ca pe un veșmânt le vei schimba și vor fi schimbate;

Onať pominou, ty pak zůstáváš; všecky ty věci jako roucho zvetšejí, jako oděv změníš je, a změněny budou.

27 Dar tu ești același și anii tăi nu vor avea sfârșit.

Ty pak jsi tentýž, a léta tvá nikdy nepřestanou.

28 Copiii servitorilor tăi vor dăinui, și sămânța lor va fi întemeiată, înaintea ta.

Synové služebníků tvých bydliti budou, a símě jejich zmocní se před tebou.