Psalmii 10
1 De ce stai departe, DOAMNE? De ce te ascunzi în timpuri de necaz?
Zašto, Gospode, stojiš daleko, kriješ se kad je nevolja?
2 Cel stricat, în mândria lui, persecută pe sărac, să fie ei prinși în planurile pe care și le-au închipuit.
S oholosti bezbožnikove muèe se ubogi; hvataju se ubogi prijevarom koju izmišljaju bezbožnici.
3 Fiindcă cel stricat se fălește cu dorința inimii lui și binecuvântează pe cel lacom, pe care DOMNUL îl detestă.
Jer se bezbožnik dièi željom duše svoje, grabljivca pohvaljuje.
4 Cel stricat, prin mândria înfățișării sale, refuză să caute pe Dumnezeu; Dumnezeu nu este în toate gândurile sale.
Bezbožnik u obijesti svojoj ne mari za Gospoda: “on ne vidi.” Nema Boga u mislima njegovijem.
5 Căile lui sunt întotdeauna apăsătoare; judecățile tale sunt cu mult deasupra și în afara vederii lui; cât despre toți dușmanii lui, el pufnește către ei.
Svagda su putovi njegovi krivi; za sudove tvoje ne zna; na neprijatelje svoje neæe ni da gleda.
6 A spus în inima lui: Nu mă voi clătina, pentru că niciodată nu voi fi în restriște.
U srcu svojem veli: neæu posrnuti; zlo neæe doæi nigda.
7 Gura lui este plină de blestem și înșelăciune și fraudă; sub limba lui este ticăloșie și deșertăciune.
Usta su mu puna nevaljalijeh rijeèi, prijevare i uvrede, pod jezikom je njegovijem muka i pogibao.
8 El șade în locurile de pândă ale satelor, în locurile tainice îl ucide pe cel nevinovat; ochii săi sunt ațintiți pe ascuns împotriva celui sărac.
Sjedi u zasjedi iza kuæe; u potaji ubija pravoga; oèi njegove vrebaju ubogoga.
9 Stă la pândă în taină, ca un leu în vizuina lui; stă la pândă să prindă pe sărac; îl prinde pe sărac după ce îl conduce în plasa lui.
Sjedi u potaji kao lav u peæini; sjedi u zasjedi da uhvati ubogoga; hvata ubogoga uvukavši u mrežu svoju.
10 Se tupilează și se umilește, ca cel sărac să cadă prin puternicii lui.
Pritaji se, prilegne, i ubogi padaju u jake nokte njegove.
11 El a spus în inima lui: Dumnezeu a uitat, își ascunde fața, niciodată nu va vedea aceasta.
Kaže u srcu svome: “Bog je zaboravio, okrenuo je lice svoje, neæe vidjeti nigda.”
12 Ridică-te DOAMNE; ridică-ți mâna Dumnezeule, nu uita pe cei umili.
Ustani, Gospode! digni ruku svoju, ne zaboravi nevoljnijeh.
13 Pentru ce disprețuiește cel stricat pe Dumnezeu? El a spus în inima lui: Nu îmi vei cere socoteală.
Zašto bezbožnik da ne mari za Boga govoreæi u srcu svom da ti neæeš vidjeti?
14 Ai văzut aceasta, fiindcă privești ticăloșie și ciudă pentru a răsplăti cu mâna ta; cel sărac ți se încredințează, tu ești ajutorul celui fără tată.
Ti vidiš; jer gledaš uvrede i muke i pišeš ih na ruci. Tebi predaje sebe ubogi; siroti ti si pomoænik.
15 Frânge brațul celui stricat și pe cel rău, caută stricăciunea lui până nu o găsești deloc.
Satri mišicu bezbožnome i zlome, da se traži i ne naðe bezbožnost njegova.
16 DOMNUL este Împărat pentru totdeauna și întotdeauna; păgânii au pierit din țara lui.
Gospod je car svagda, dovijeka, nestaæe neznabožaca sa zemlje njegove.
17 DOAMNE, tu ai auzit dorința celor umili, vei pregăti inima lor, vei face urechea ta să audă,
Gospode! ti èuješ želje ništih; utvrdi srce njihovo; otvori uho svoje,
18 Pentru a judeca pe cel fără tată și pe cel oprimat, ca omul de pe pământ să nu mai oprime.
Da daš sud siroti i nevoljniku, da prestanu goniti èovjeka sa zemlje.
