Psalmii 10
1 De ce stai departe, DOAMNE? De ce te ascunzi în timpuri de necaz?
Ut quid Domine recessisti longe, despicis in opportunitatibus, in tribulatione?
2 Cel stricat, în mândria lui, persecută pe sărac, să fie ei prinși în planurile pe care și le-au închipuit.
Dum superbit impius, incenditur pauper: comprehenduntur in consiliis quibus cogitant.
3 Fiindcă cel stricat se fălește cu dorința inimii lui și binecuvântează pe cel lacom, pe care DOMNUL îl detestă.
Quoniam laudatur peccator in desideriis animae suae: et iniquus benedicitur.
4 Cel stricat, prin mândria înfățișării sale, refuză să caute pe Dumnezeu; Dumnezeu nu este în toate gândurile sale.
Exacerbavit Dominum peccator, secundum multitudinem irae suae non quaeret.
5 Căile lui sunt întotdeauna apăsătoare; judecățile tale sunt cu mult deasupra și în afara vederii lui; cât despre toți dușmanii lui, el pufnește către ei.
Non est Deus in conspectu eius: inquinatae sunt viae illius in omni tempore. Auferuntur iudicia tua a facie eius: omnium inimicorum suorum dominabitur.
6 A spus în inima lui: Nu mă voi clătina, pentru că niciodată nu voi fi în restriște.
Dixit enim in corde suo: Non movebor a generatione in generationem, sine malo.
7 Gura lui este plină de blestem și înșelăciune și fraudă; sub limba lui este ticăloșie și deșertăciune.
Cuius maledictione os plenum est, et amaritudine, et dolo: sub lingua eius labor et dolor.
8 El șade în locurile de pândă ale satelor, în locurile tainice îl ucide pe cel nevinovat; ochii săi sunt ațintiți pe ascuns împotriva celui sărac.
Sedet in insidiis cum divitibus in occultis, ut interficiat innocentem.
9 Stă la pândă în taină, ca un leu în vizuina lui; stă la pândă să prindă pe sărac; îl prinde pe sărac după ce îl conduce în plasa lui.
Oculi eius in pauperem respiciunt: insidiatur in abscondito, quasi leo in spelunca sua. Insidiatur ut rapiat pauperem: rapere pauperem dum attrahit eum.
10 Se tupilează și se umilește, ca cel sărac să cadă prin puternicii lui.
In laqueo suo humiliabit eum, inclinabit se, et cadet cum dominatus fuerit pauperum.
11 El a spus în inima lui: Dumnezeu a uitat, își ascunde fața, niciodată nu va vedea aceasta.
Dixit enim in corde suo: Oblitus est Deus, avertit faciem suam ne videat in finem.
12 Ridică-te DOAMNE; ridică-ți mâna Dumnezeule, nu uita pe cei umili.
Exurge Domine Deus, exaltetur manus tua: ne obliviscaris pauperum.
13 Pentru ce disprețuiește cel stricat pe Dumnezeu? El a spus în inima lui: Nu îmi vei cere socoteală.
Propter quid irritavit impius Deum? dixit enim in corde suo: Non requiret.
14 Ai văzut aceasta, fiindcă privești ticăloșie și ciudă pentru a răsplăti cu mâna ta; cel sărac ți se încredințează, tu ești ajutorul celui fără tată.
Vides, quoniam tu laborem et dolorem consideras: ut tradas eos in manus tuas. Tibi derelictus est pauper: orphano tu eris adiutor.
15 Frânge brațul celui stricat și pe cel rău, caută stricăciunea lui până nu o găsești deloc.
Contere brachium peccatoris et maligni: quaeretur peccatum illius, et non invenietur.
16 DOMNUL este Împărat pentru totdeauna și întotdeauna; păgânii au pierit din țara lui.
Dominus regnabit in aeternum, et in saeculum saeculi: peribitis Gentes de terra illius.
17 DOAMNE, tu ai auzit dorința celor umili, vei pregăti inima lor, vei face urechea ta să audă,
Desiderium pauperum exaudivit Dominus: praeparationem cordis eorum audivit auris tua.
18 Pentru a judeca pe cel fără tată și pe cel oprimat, ca omul de pe pământ să nu mai oprime.
Iudicare pupillo et humili, ut non apponat ultra magnificare se homo super terram.
