Proverbe 9
1 Înțelepciunea și-a zidit casa, și-a dăltuit cele șapte coloane;
[Sapientia ædificavit sibi domum: excidit columnas septem.
2 Și-a înjunghiat animalele, și-a amestecat vinul, și-a pregătit și masa.
Immolavit victimas suas, miscuit vinum, et proposuit mensam suam.
3 Și-a trimis înainte servitoarele; ea strigă în locurile cele mai înalte ale cetății:
Misit ancillas suas ut vocarent ad arcem et ad mœnia civitatis.
4 Oricine este simplu, să se abată aici; și celui ce îi lipsește înțelegere îi spune:
Si quis est parvulus, veniat ad me. Et insipientibus locuta est:
5 Vino, mănâncă din pâinea mea și bea din vinul pe care l-am amestecat.
Venite, comedite panem meum, et bibite vinum quod miscui vobis.
6 Părăsește pe nebuni și vei trăi; și mergi pe calea înțelegerii.
Relinquite infantiam, et vivite, et ambulate per vias prudentiæ.]
7 Cel ce mustră un batjocoritor își aduce rușine; și cel ce ceartă un om stricat își aduce lui însuși o pată.
[Qui erudit derisorem, ipse injuriam sibi facit, et qui arguit impium, sibi maculam generat.
8 Nu mustra un batjocoritor, ca nu cumva să te urască; ceartă un om înțelept și te va iubi.
Noli arguere derisorem, ne oderit te: argue sapientem, et diliget te.
9 Dă învățătură unui om înțelept și el va fi tot mai înțelept; învață un om drept și el va crește în învățătură.
Da sapienti occasionem, et addetur ei sapientia; doce justum, et festinabit accipere.
10 Teama de DOMNUL este începutul înțelepciunii, și cunoașterea celui sfânt este înțelegere.
Principium sapientiæ timor Domini, et scientia sanctorum prudentia.
11 Fiindcă prin mine zilele tale vor fi înmulțite și ani vor fi adăugați vieții tale.
Per me enim multiplicabuntur dies tui, et addentur tibi anni vitæ.
12 Dacă ești înțelept, pentru tine însuți ești înțelept; dar dacă batjocorești, singur o vei purta.
Si sapiens fueris, tibimetipsi eris; si autem illusor, solus portabis malum.]
13 O femeie nechibzuită este gălăgioasă; ea este proastă și nu știe nimic.
[Mulier stulta et clamosa, plenaque illecebris, et nihil omnino sciens,
14 Fiindcă ea șade la ușa casei ei, pe un scaun, în locurile înalte ale cetății,
sedit in foribus domus suæ, super sellam in excelso urbis loco,
15 Ca să cheme trecători care merg drept pe căile lor;
ut vocaret transeuntes per viam, et pergentes itinere suo:
16 Orice simplu, să se abată pe aici; și celui ce îi lipsește înțelegerea, îi spune:
Qui est parvulus declinet ad me. Et vecordi locuta est:
17 Apele furate sunt dulci și pâinea mâncată în taină este plăcută.
Aquæ furtivæ dulciores sunt, et panis absconditus suavior.
