Proverbe 9
1 Înțelepciunea și-a zidit casa, și-a dăltuit cele șapte coloane;
| חָ֭כְמֹות בָּנְתָ֣ה בֵיתָ֑הּ חָצְבָ֖ה עַמּוּדֶ֣יהָ שִׁבְעָֽה׃ |
2 Și-a înjunghiat animalele, și-a amestecat vinul, și-a pregătit și masa.
| טָבְחָ֣ה טִ֭בְחָהּ מָסְכָ֣ה יֵינָ֑הּ אַ֝֗ף עָֽרְכָ֥ה שֻׁלְחָנָֽהּ׃ |
3 Și-a trimis înainte servitoarele; ea strigă în locurile cele mai înalte ale cetății:
| שָֽׁלְחָ֣ה נַעֲרֹתֶ֣יהָ תִקְרָ֑א עַל־גַּ֝פֵּ֗י מְרֹ֣מֵי קָֽרֶת׃ |
4 Oricine este simplu, să se abată aici; și celui ce îi lipsește înțelegere îi spune:
| מִי־פֶ֭תִי יָסֻ֣ר הֵ֑נָּה חֲסַר־לֵ֝֗ב אָ֣מְרָה לֹּֽו׃ |
5 Vino, mănâncă din pâinea mea și bea din vinul pe care l-am amestecat.
| לְ֭כוּ לַחֲמ֣וּ בְֽלַחֲמִ֑י וּ֝שְׁת֗וּ בְּיַ֣יִן מָסָֽכְתִּי׃ |
6 Părăsește pe nebuni și vei trăi; și mergi pe calea înțelegerii.
| עִזְב֣וּ פְתָאיִ֣ם וִֽחְי֑וּ וְ֝אִשְׁר֗וּ בְּדֶ֣רֶךְ בִּינָֽה׃ |
7 Cel ce mustră un batjocoritor își aduce rușine; și cel ce ceartă un om stricat își aduce lui însuși o pată.
| יֹ֤סֵ֨ר ׀ לֵ֗ץ לֹקֵ֣חַֽ לֹ֣ו קָלֹ֑ון וּמֹוכִ֖יחַ לְרָשָׁ֣ע מוּמֹֽו׃ |
8 Nu mustra un batjocoritor, ca nu cumva să te urască; ceartă un om înțelept și te va iubi.
| אַל־תֹּ֣וכַח לֵ֭ץ פֶּן־יִשְׂנָאֶ֑ךָּ הֹוכַ֥ח לְ֝חָכָ֗ם וְיֶאֱהָבֶֽךָּ׃ |
9 Dă învățătură unui om înțelept și el va fi tot mai înțelept; învață un om drept și el va crește în învățătură.
| תֵּ֣ן לְ֭חָכָם וְיֶחְכַּם־עֹ֑וד הֹודַ֥ע לְ֝צַדִּ֗יק וְיֹ֣וסֶף לֶֽקַח׃ פ |
10 Teama de DOMNUL este începutul înțelepciunii, și cunoașterea celui sfânt este înțelegere.
| תְּחִלַּ֣ת חָ֭כְמָה יִרְאַ֣ת יְהוָ֑ה וְדַ֖עַת קְדֹשִׁ֣ים בִּינָֽה׃ |
11 Fiindcă prin mine zilele tale vor fi înmulțite și ani vor fi adăugați vieții tale.
| כִּי־בִ֭י יִרְבּ֣וּ יָמֶ֑יךָ וְיֹוסִ֥יפוּ לְּ֝ךָ֗ שְׁנֹ֣ות חַיִּֽים׃ |
12 Dacă ești înțelept, pentru tine însuți ești înțelept; dar dacă batjocorești, singur o vei purta.
| אִם־חָ֭כַמְתָּ חָכַ֣מְתָּ לָּ֑ךְ וְ֝לַ֗צְתָּ לְֽבַדְּךָ֥ תִשָּֽׂא׃ |
13 O femeie nechibzuită este gălăgioasă; ea este proastă și nu știe nimic.
| אֵ֣שֶׁת כְּ֭סִילוּת הֹֽמִיָּ֑ה פְּ֝תַיּ֗וּת וּבַל־יָ֥דְעָה מָּֽה׃ |
14 Fiindcă ea șade la ușa casei ei, pe un scaun, în locurile înalte ale cetății,
| וְֽ֭יָשְׁבָה לְפֶ֣תַח בֵּיתָ֑הּ עַל־כִּ֝סֵּ֗א מְרֹ֣מֵי קָֽרֶת׃ |
15 Ca să cheme trecători care merg drept pe căile lor;
| לִקְרֹ֥א לְעֹֽבְרֵי־דָ֑רֶךְ הַֽ֝מְיַשְּׁרִ֗ים אֹֽרְחֹותָֽם׃ |
16 Orice simplu, să se abată pe aici; și celui ce îi lipsește înțelegerea, îi spune:
| מִי־פֶ֭תִי יָסֻ֣ר הֵ֑נָּה וַחֲסַר־לֵ֝֗ב וְאָ֣מְרָה לֹּֽו׃ |
17 Apele furate sunt dulci și pâinea mâncată în taină este plăcută.
| מַֽיִם־גְּנוּבִ֥ים יִמְתָּ֑קוּ וְלֶ֖חֶם סְתָרִ֣ים יִנְעָֽם׃ |
