Proverbe 8
1 Nu strigă înțelepciunea? Și înțelegerea nu își ridică vocea?
¿No clama la sabiduría, Y el entendimiento hace oír su voz?
2 Ea stă în picioare pe vârful locurilor înalte, la răspântiile cărărilor.
En las cimas de las alturas junto al camino, En las encrucijadas de los senderos, allí está ella.
3 Strigă la porți, la intrarea cetății, la venire înaintea ușilor.
Junto a las puertas, en la entrada de la ciudad, En el acceso a las puertas, ella da voces:
4 Vouă vă strig oamenilor; și vocea mea este spre fiii omului.
¡Oh hombres, a ustedes clamo! Mi voz se dirige a los hijos de los hombres.
5 Voi, cei simpli, înțelegeți înțelepciunea; și voi, proștilor, fiți cu o inimă înțelegătoare.
Oh simples, aprendan prudencia. Y ustedes, insensatos, dispongan su corazón.
6 Ascultați, căci voi vorbi despre lucruri mărețe, și deschiderea buzelor mele va fi cu lucruri drepte.
Escuchen, porque diré cosas excelentes, Y abriré mis labios para cosas rectas.
7 Fiindcă gura mea va vorbi adevăr, iar stricăciunea este urâciune buzelor mele.
Mi boca pronunciará verdad. La maldad es repugnancia para mis labios.
8 Toate cuvintele gurii mele sunt în dreptate și nu este nimic pervers sau răsucit în ele.
Todas las palabras de mi boca son con justicia. En ellas nada hay torcido o perverso.
9 Toate sunt lămurite pentru cel ce înțelege și drepte pentru cei ce găsesc cunoașterea.
Son claras para el que entiende Y rectas para los que hallan el conocimiento.
10 Primește instruirea mea, și nu argint; și cunoaștere, mai degrabă decât aur ales.
Reciban mi enseñanza y no plata, Conocimiento, mejor que oro fino.
11 Fiindcă înțelepciunea este mai bună decât rubinele; și toate lucrurile care pot fi dorite nu pot fi comparate cu ea.
Pues mejor es la sabiduría que las perlas. Nada de lo que desees podrá compararse con ella.
12 Eu, înțelepciunea, locuiesc cu chibzuința și aflu cunoaștere din invenții ingenioase.
Yo, la sabiduría, moro con la prudencia, Y descubro el conocimiento y la discreción.
13 Teama de DOMNUL este să urăști răul; eu urăsc mândria și aroganța și calea rea și gura perversă.
El temor a Yavé es aborrecer el mal. Aborrezco la soberbia, la arrogancia, el mal camino y la boca perversa.
14 Sfatul este al meu și înțelepciunea sănătoasă; eu sunt înțelegerea; eu am putere.
Mío es el consejo y la eficiente sabiduría. Mía es la inteligencia y mía la valentía.
15 Prin mine domnesc împărați și prinți hotărăsc dreptate.
Por mí reinan los reyes, Y los magistrados administran justicia.
16 Prin mine conduc prinți și nobili, toți judecătorii de pe pământ.
Por mí gobiernan los príncipes Y los nobles que juzgan la tierra.
17 Eu îi iubesc pe cei ce mă iubesc, și cei ce mă caută din timp mă vor găsi.
Yo amo a los que me aman. Me hallan los que temprano me buscan.
18 Bogății și onoare sunt cu mine, da, bogății durabile și dreptatea.
Las riquezas y la honra están conmigo, Riquezas y justicia perdurables.
19 Rodul meu este mai bun decât aurul, da, decât aur curat, și câștigul meu decât argint ales.
Mi fruto es mejor que el oro, Aun que el oro puro, Y mi ganancia mejor que la plata escogida.
20 Eu conduc pe calea dreptății, în mijlocul cărărilor judecății,
Yo ando por camino de justicia, Por los senderos de equidad,
21 Pentru a face pe cei ce mă iubesc să moștenească avere; și le voi umple tezaurele.
Para hacer que los que me aman obtengan su heredad. Y para que yo llene sus tesoros.
22 DOMNUL mă avea în începutul căii sale, înaintea lucrărilor sale din vechime.
Yavé me poseía en el principio, Ya de antiguo, antes de sus obras.
23 Din eternitate am fost înălțată, de la început, înainte de a fi pământul.
Eternamente estaba establecida, Antes de haber tierra.
24 Când nu erau adâncuri, am fost adusă, când nu erau izvoare abundând cu ape.
Nací antes que existieran los océanos, Antes que existieran las fuentes de muchas aguas.
25 Înainte ca munții să fie așezați, am fost adusă, înainte să fie dealurile;
Antes que las montañas fueran fundadas, Antes de las colinas, fui yo engendrada.
26 Pe când el încă nu făcuse pământul, nici câmpiile, nici cele mai înalte părți ale țărânei lumii.
Cuando Él no había hecho la tierra, ni los campos, Ni el primer polvo del mundo.
27 Când el pregătea cerurile, eu eram acolo; când trăgea un cerc pe fața adâncului,
Cuando estableció los cielos, allí estaba yo. Cuando trazó el horizonte sobre la superficie del océano,
28 Când întemeia norii deasupra, când întărea izvoarele adâncurilor,
Cuando afirmó los cielos arriba, Cuando afirmó las fuentes del océano,
29 Când a dat mării hotărârea sa, ca apele să nu treacă peste porunca lui, când a rânduit fundațiile pământului,
Cuando señaló al mar su estatuto, Para que las aguas no traspasaran su mandato, Cuando estableció los fundamentos de la tierra,
30 Atunci eram lângă el, ca unul ridicat cu el; și îi eram zi de zi desfătarea, bucurându-mă tot timpul înaintea lui;
Yo estaba junto a Él como arquitecto. Diariamente era su deleite. Me regocijaba ante Él siempre.
31 Bucurându-mă în părțile de locuit ale pământului său; și desfătările mele erau cu fiii oamenilor.
Me regocijaba en su tierra habitada, Y tenía mi deleite con los hijos de los hombres.
32 De aceea acum dați-mi ascultare, copiilor, căci binecuvântați sunt cei ce țin căile mele.
Ahora pues, hijos, escúchenme. Inmensamente felices los que guardan mis caminos.
33 Ascultați instruirea și fiți înțelepți și nu o refuzați.
Atiendan la instrucción, sean sabios Y no la menosprecien.
34 Binecuvântat este omul care mă ascultă, veghind zilnic la porțile mele, așteptând la stâlpii ușilor mele.
¡Inmensamente feliz es el hombre que me escucha, Que vigila en mis portones cada día, Que espera en el umbral de mis entradas!
35 Fiindcă oricine mă găsește, găsește viață și va obține favoarea DOMNULUI.
Porque el que me halla, Halla la vida y alcanza el favor de Yavé.
36 Dar cel ce păcătuiește împotriva mea își face rău propriului suflet; toți cei ce mă urăsc iubesc moartea.
Pero el que peca contra mí, defrauda su propia alma. Todos los que me aborrecen aman la muerte.
