Proverbe 8
1 Nu strigă înțelepciunea? Și înțelegerea nu își ridică vocea?
Por acaso a sabedoria não clama, e a inteligência não solta sua voz?
2 Ea stă în picioare pe vârful locurilor înalte, la răspântiile cărărilor.
Nos lugares mais altos, junto ao caminho, nas encruzilhadas das veredas, ela se põe.
3 Strigă la porți, la intrarea cetății, la venire înaintea ușilor.
Ao lado das portas, à entrada da cidade; na entrada dos portões, ela grita:
4 Vouă vă strig oamenilor; și vocea mea este spre fiii omului.
Varões, eu vos clamo; [dirijo] minha voz aos filhos dos homens.
5 Voi, cei simpli, înțelegeți înțelepciunea; și voi, proștilor, fiți cu o inimă înțelegătoare.
Vós que sois ingênuos, entendei a prudência; e vós que sois loucos, entendei [de] coração.
6 Ascultați, căci voi vorbi despre lucruri mărețe, și deschiderea buzelor mele va fi cu lucruri drepte.
Ouvi, porque falarei coisas nobres; e abro meus lábios para a justiça.
7 Fiindcă gura mea va vorbi adevăr, iar stricăciunea este urâciune buzelor mele.
Porque minha boca declarará a verdade; e meus lábios abominam a maldade.
8 Toate cuvintele gurii mele sunt în dreptate și nu este nimic pervers sau răsucit în ele.
Todas as coisas que digo com minha boca são justas; não há nelas coisa alguma [que seja] distorcida ou perversa.
9 Toate sunt lămurite pentru cel ce înțelege și drepte pentru cei ce găsesc cunoașterea.
Todas elas são corretas para aquele que as entende; e justas para os que encontram conhecimento.
10 Primește instruirea mea, și nu argint; și cunoaștere, mai degrabă decât aur ales.
Aceitai minha correção, e não prata; e o conhecimento mais que o ouro fino escolhido.
11 Fiindcă înțelepciunea este mai bună decât rubinele; și toate lucrurile care pot fi dorite nu pot fi comparate cu ea.
Porque a sabedoria é melhor do que rubis; e todas as coisas desejáveis nem sequer podem ser comparadas a ela.
12 Eu, înțelepciunea, locuiesc cu chibzuința și aflu cunoaștere din invenții ingenioase.
Eu, a Sabedoria, moro com a Prudência; e tenho o conhecimento do conselho.
13 Teama de DOMNUL este să urăști răul; eu urăsc mândria și aroganța și calea rea și gura perversă.
O temor ao SENHOR é odiar o mal: a soberba e a arrogância, o mal caminho e a boca perversa, eu [os] odeio.
14 Sfatul este al meu și înțelepciunea sănătoasă; eu sunt înțelegerea; eu am putere.
A mim pertence o conselho e a verdadeira sabedoria; eu [tenho] prudência e poder.
15 Prin mine domnesc împărați și prinți hotărăsc dreptate.
Por meio de mim os reis governam, e os príncipes decretam justiça.
16 Prin mine conduc prinți și nobili, toți judecătorii de pe pământ.
Por meio de mim os governantes dominam; e autoridades, todos os juízes justos.
17 Eu îi iubesc pe cei ce mă iubesc, și cei ce mă caută din timp mă vor găsi.
Eu amo os que me amam; e os que me buscam intensamente me acharão.
18 Bogății și onoare sunt cu mine, da, bogății durabile și dreptatea.
Bens e honra estão comigo; [assim como] a riqueza duradoura e a justiça.
19 Rodul meu este mai bun decât aurul, da, decât aur curat, și câștigul meu decât argint ales.
Meu fruto é melhor que o ouro, melhor que o ouro refinado; e meus produtos melhores que a prata escolhida.
20 Eu conduc pe calea dreptății, în mijlocul cărărilor judecății,
Eu faço andar pelo caminho da justiça, no meio das veredas do juízo;
21 Pentru a face pe cei ce mă iubesc să moștenească avere; și le voi umple tezaurele.
Para eu dar herança aos que me amam, e encher seus tesouros.
22 DOMNUL mă avea în începutul căii sale, înaintea lucrărilor sale din vechime.
O SENHOR me adquiriu no princípio de seu caminho; desde antes de suas obras antigas.
23 Din eternitate am fost înălțată, de la început, înainte de a fi pământul.
Desde a eternidade eu fui ungida; desde o princípio; desde antes do surgimento da terra.
24 Când nu erau adâncuri, am fost adusă, când nu erau izvoare abundând cu ape.
Quando ainda não havia abismos, eu fui gerada; quando ainda não havia fontes providas de muitas águas.
25 Înainte ca munții să fie așezați, am fost adusă, înainte să fie dealurile;
Antes que os montes fossem firmados; antes dos morros, eu fui gerada.
26 Pe când el încă nu făcuse pământul, nici câmpiile, nici cele mai înalte părți ale țărânei lumii.
Quando ele ainda não tinha feito a terra, nem os campos; nem o princípio da poeira do mundo.
27 Când el pregătea cerurile, eu eram acolo; când trăgea un cerc pe fața adâncului,
Quando preparava os céus, ali eu estava; quando ele desenhava ao redor da face do abismo.
28 Când întemeia norii deasupra, când întărea izvoarele adâncurilor,
Quando firmava as nuvens de cima, quando fortificava as fontes do abismo.
29 Când a dat mării hotărârea sa, ca apele să nu treacă peste porunca lui, când a rânduit fundațiile pământului,
Quando colocava ao mar o seu limite, para que as águas não ultrapassassem seu mandado; quando estabelecia os fundamentos da terra.
30 Atunci eram lângă el, ca unul ridicat cu el; și îi eram zi de zi desfătarea, bucurându-mă tot timpul înaintea lui;
Então eu estava com ele como um pupilo; e eu era seu agrado a cada dia, alegrando perante ele em todo tempo.
31 Bucurându-mă în părțile de locuit ale pământului său; și desfătările mele erau cu fiii oamenilor.
Alegrando na habitação de sua terra; e [concedendo] meus agrados aos filhos dos homens.
32 De aceea acum dați-mi ascultare, copiilor, căci binecuvântați sunt cei ce țin căile mele.
Portanto agora, filhos, ouvi-me; porque bem-aventurados serão [os que] guardarem meus caminhos.
33 Ascultați instruirea și fiți înțelepți și nu o refuzați.
Ouvi a correção, e sede sábios; e não a rejeiteis.
34 Binecuvântat este omul care mă ascultă, veghind zilnic la porțile mele, așteptând la stâlpii ușilor mele.
Bem-aventurado [é] o homem que me ouve; que vigia em minhas portas diariamente, que guarda as ombreiras de minhas entradas.
35 Fiindcă oricine mă găsește, găsește viață și va obține favoarea DOMNULUI.
Porque aquele que me encontrar, encontrará a vida; e obterá o favor do SENHOR.
36 Dar cel ce păcătuiește împotriva mea își face rău propriului suflet; toți cei ce mă urăsc iubesc moartea.
Mas aquele que pecar contra mim fará violência à sua [própria] alma; todos os que me odeiam amam a morte.
