< Proverbe 8 >

1 Nu strigă înțelepciunea? Și înțelegerea nu își ridică vocea?
Não clama porventura a sabedoria, e a intelligencia não dá a sua voz?
2 Ea stă în picioare pe vârful locurilor înalte, la răspântiile cărărilor.
No cume das alturas, junto ao caminho, nas encruzilhadas das veredas se põe.
3 Strigă la porți, la intrarea cetății, la venire înaintea ușilor.
Da banda das portas da cidade, á entrada da cidade, e á entrada das portas está gritando.
4 Vouă vă strig oamenilor; și vocea mea este spre fiii omului.
A vós, ó homens, clamo; e a minha voz se dirige aos filhos dos homens.
5 Voi, cei simpli, înțelegeți înțelepciunea; și voi, proștilor, fiți cu o inimă înțelegătoare.
Entendei, ó simplices, a prudencia: e vós, loucos, entendei do coração.
6 Ascultați, căci voi vorbi despre lucruri mărețe, și deschiderea buzelor mele va fi cu lucruri drepte.
Ouvi, porque fallarei coisas excellentes: os meus labios se abrirão para a equidade.
7 Fiindcă gura mea va vorbi adevăr, iar stricăciunea este urâciune buzelor mele.
Porque a minha bocca proferirá a verdade, e os meus labios abominam a impiedade.
8 Toate cuvintele gurii mele sunt în dreptate și nu este nimic pervers sau răsucit în ele.
Em justiça estão todas as palavras da minha bocca: não ha n'ellas nenhuma coisa tortuosa nem perversa.
9 Toate sunt lămurite pentru cel ce înțelege și drepte pentru cei ce găsesc cunoașterea.
Todas ellas são rectas para o que bem as entende, e justas para os que acham o conhecimento.
10 Primește instruirea mea, și nu argint; și cunoaștere, mai degrabă decât aur ales.
Acceitae a minha correcção, e não a prata: e o conhecimento, mais do que o oiro fino escolhido.
11 Fiindcă înțelepciunea este mai bună decât rubinele; și toate lucrurile care pot fi dorite nu pot fi comparate cu ea.
Porque melhor é a sabedoria do que os rubins; e tudo o que mais se deseja não se pode comparar com ella.
12 Eu, înțelepciunea, locuiesc cu chibzuința și aflu cunoaștere din invenții ingenioase.
Eu, a sabedoria, habito com a prudencia, e acho a sciencia dos conselhos.
13 Teama de DOMNUL este să urăști răul; eu urăsc mândria și aroganța și calea rea și gura perversă.
O temor do Senhor é aborrecer o mal: a soberba, e a arrogancia, e o mau caminho, e a bocca perversa, aborreço.
14 Sfatul este al meu și înțelepciunea sănătoasă; eu sunt înțelegerea; eu am putere.
Meu é o conselho e verdadeira sabedoria: eu sou o entendimento, minha é a fortaleza.
15 Prin mine domnesc împărați și prinți hotărăsc dreptate.
Por mim reinam os reis e os principes ordenam justiça.
16 Prin mine conduc prinți și nobili, toți judecătorii de pe pământ.
Por mim dominam os dominadores, e principes, todos os juizes da terra.
17 Eu îi iubesc pe cei ce mă iubesc, și cei ce mă caută din timp mă vor găsi.
Eu amo aos que me amam, e os que de madrugada me buscam me acharão.
18 Bogății și onoare sunt cu mine, da, bogății durabile și dreptatea.
Riquezas e honra estão comigo; como tambem opulencia duravel e justiça.
19 Rodul meu este mai bun decât aurul, da, decât aur curat, și câștigul meu decât argint ales.
Melhor é o meu fructo do que o fino oiro e do que o oiro refinado, e as minhas novidades do que a prata escolhida.
20 Eu conduc pe calea dreptății, în mijlocul cărărilor judecății,
Faço andar pelo caminho da justiça, no meio das veredas do juizo.
21 Pentru a face pe cei ce mă iubesc să moștenească avere; și le voi umple tezaurele.
Para que faça herdar bens permanentes aos que me amam, e eu encha os seus thesouros.
22 DOMNUL mă avea în începutul căii sale, înaintea lucrărilor sale din vechime.
O Senhor me possuiu no principio de seus caminhos, desde então, e antes de suas obras.
23 Din eternitate am fost înălțată, de la început, înainte de a fi pământul.
Desde a eternidade fui ungida, desde o principio, antes do começo da terra.
24 Când nu erau adâncuri, am fost adusă, când nu erau izvoare abundând cu ape.
Quando ainda não havia abysmos, fui gerada, quando ainda não havia fontes carregadas d'aguas.
25 Înainte ca munții să fie așezați, am fost adusă, înainte să fie dealurile;
Antes que os montes se houvessem assentado, antes dos outeiros, eu era gerada.
26 Pe când el încă nu făcuse pământul, nici câmpiile, nici cele mai înalte părți ale țărânei lumii.
Ainda não tinha feito a terra, nem os campos, nem o principio dos mais miudos do mundo.
27 Când el pregătea cerurile, eu eram acolo; când trăgea un cerc pe fața adâncului,
Quando preparava os céus, ahi estava eu, quando compassava ao redor a face do abysmo,
28 Când întemeia norii deasupra, când întărea izvoarele adâncurilor,
Quando affirmava as nuvens de cima, quando fortificava as fontes do abysmo,
29 Când a dat mării hotărârea sa, ca apele să nu treacă peste porunca lui, când a rânduit fundațiile pământului,
Quando punha ao mar o seu termo, para que as aguas não trespassassem o seu mando, quando compunha os fundamentos da terra.
30 Atunci eram lângă el, ca unul ridicat cu el; și îi eram zi de zi desfătarea, bucurându-mă tot timpul înaintea lui;
Então eu estava com elle por alumno: e eu era cada dia as suas delicias, folgando perante elle em todo o tempo;
31 Bucurându-mă în părțile de locuit ale pământului său; și desfătările mele erau cu fiii oamenilor.
Folgando no seu mundo habitavel, e achando as minhas delicias com os filhos dos homens.
32 De aceea acum dați-mi ascultare, copiilor, căci binecuvântați sunt cei ce țin căile mele.
Agora, pois, filhos, ouvime, porque bemaventurados serão os que guardarem os meus caminhos.
33 Ascultați instruirea și fiți înțelepți și nu o refuzați.
Ouvi a correcção, e sêde sabios, e não a rejeiteis.
34 Binecuvântat este omul care mă ascultă, veghind zilnic la porțile mele, așteptând la stâlpii ușilor mele.
Bemaventurado o homem que me dá ouvidos, velando ás minhas portas cada dia, esperando ás hombreiras das minhas entradas.
35 Fiindcă oricine mă găsește, găsește viață și va obține favoarea DOMNULUI.
Porque o que me achar achará a vida, e alcançará favor do Senhor.
36 Dar cel ce păcătuiește împotriva mea își face rău propriului suflet; toți cei ce mă urăsc iubesc moartea.
Mas o que peccar contra mim violentará a sua propria alma: todos os que me aborrecem amam a morte.

< Proverbe 8 >