Proverbe 8
1 Nu strigă înțelepciunea? Și înțelegerea nu își ridică vocea?
Numquid non sapientia clamitat, et prudentia dat vocem suam?
2 Ea stă în picioare pe vârful locurilor înalte, la răspântiile cărărilor.
In summis, excelsisque verticibus supra viam, in mediis semitis stans,
3 Strigă la porți, la intrarea cetății, la venire înaintea ușilor.
iuxta portas civitatis in ipsis foribus loquitur, dicens:
4 Vouă vă strig oamenilor; și vocea mea este spre fiii omului.
O viri, ad vos clamito, et vox mea ad filios hominum.
5 Voi, cei simpli, înțelegeți înțelepciunea; și voi, proștilor, fiți cu o inimă înțelegătoare.
Intelligite parvuli astutiam, et insipientes animadvertite.
6 Ascultați, căci voi vorbi despre lucruri mărețe, și deschiderea buzelor mele va fi cu lucruri drepte.
Audite, quoniam de rebus magnis locutura sum: et aperientur labia mea, ut recta prædicent.
7 Fiindcă gura mea va vorbi adevăr, iar stricăciunea este urâciune buzelor mele.
Veritatem meditabitur guttur meum, et labia mea detestabuntur impium.
8 Toate cuvintele gurii mele sunt în dreptate și nu este nimic pervers sau răsucit în ele.
Iusti sunt omnes sermones mei, non est in eis pravum quid, neque perversum.
9 Toate sunt lămurite pentru cel ce înțelege și drepte pentru cei ce găsesc cunoașterea.
recti sunt intelligentibus, et æqui invenientibus scientiam.
10 Primește instruirea mea, și nu argint; și cunoaștere, mai degrabă decât aur ales.
Accipite disciplinam meam, et non pecuniam: doctrinam magis, quam aurum eligite.
11 Fiindcă înțelepciunea este mai bună decât rubinele; și toate lucrurile care pot fi dorite nu pot fi comparate cu ea.
Melior est enim sapientia cunctis pretiosissimis: et omne desiderabile ei non potest comparari.
12 Eu, înțelepciunea, locuiesc cu chibzuința și aflu cunoaștere din invenții ingenioase.
Ego sapientia habito in consilio, et eruditis intersum cogitationibus.
13 Teama de DOMNUL este să urăști răul; eu urăsc mândria și aroganța și calea rea și gura perversă.
Timor Domini odit malum: arrogantiam, et superbiam, et viam pravam, et os bilingue detestor.
14 Sfatul este al meu și înțelepciunea sănătoasă; eu sunt înțelegerea; eu am putere.
Meum est consilium, et æquitas, mea est prudentia, mea est fortitudo.
15 Prin mine domnesc împărați și prinți hotărăsc dreptate.
Per me reges regnant, et legum conditores iusta decernunt:
16 Prin mine conduc prinți și nobili, toți judecătorii de pe pământ.
Per me principes imperant, et potentes decernunt iustitiam.
17 Eu îi iubesc pe cei ce mă iubesc, și cei ce mă caută din timp mă vor găsi.
Ego diligentes me diligo: et qui mane vigilant ad me, invenient me.
18 Bogății și onoare sunt cu mine, da, bogății durabile și dreptatea.
Mecum sunt divitiæ, et gloria, opes superbæ, et iustitia.
19 Rodul meu este mai bun decât aurul, da, decât aur curat, și câștigul meu decât argint ales.
Melior est enim fructus meus auro, et lapide pretioso, et genimina me argento electo.
20 Eu conduc pe calea dreptății, în mijlocul cărărilor judecății,
In viis iustitiæ ambulo, in medio semitarum iudicii,
21 Pentru a face pe cei ce mă iubesc să moștenească avere; și le voi umple tezaurele.
ut ditem diligentes me, et thesauros eorum repleam.
22 DOMNUL mă avea în începutul căii sale, înaintea lucrărilor sale din vechime.
Dominus possedit me in initio viarum suarum, antequam quidquam faceret a principio.
23 Din eternitate am fost înălțată, de la început, înainte de a fi pământul.
Ab æterno ordinata sum, et ex antiquis antequam terra fieret.
24 Când nu erau adâncuri, am fost adusă, când nu erau izvoare abundând cu ape.
Nondum erant abyssi, et ego iam concepta eram: necdum fontes aquarum eruperant:
25 Înainte ca munții să fie așezați, am fost adusă, înainte să fie dealurile;
necdum montes gravi mole constiterant: ante colles ego parturiebar:
26 Pe când el încă nu făcuse pământul, nici câmpiile, nici cele mai înalte părți ale țărânei lumii.
adhuc terram non fecerat, et flumina, et cardines orbis terræ.
27 Când el pregătea cerurile, eu eram acolo; când trăgea un cerc pe fața adâncului,
Quando præparabat cælos, aderam: quando certa lege, et gyro vallabat abyssos:
28 Când întemeia norii deasupra, când întărea izvoarele adâncurilor,
quando æthera firmabat sursum, et librabat fontes aquarum:
29 Când a dat mării hotărârea sa, ca apele să nu treacă peste porunca lui, când a rânduit fundațiile pământului,
quando circumdabat mari terminum suum, et legem ponebat aquis, ne transirent fines suos: quando appendebat fundamenta terræ:
30 Atunci eram lângă el, ca unul ridicat cu el; și îi eram zi de zi desfătarea, bucurându-mă tot timpul înaintea lui;
Cum eo eram cuncta componens: et delectabar per singulos dies, ludens coram eo omni tempore;
31 Bucurându-mă în părțile de locuit ale pământului său; și desfătările mele erau cu fiii oamenilor.
ludens in orbe terrarum: et deliciæ meæ esse, cum filiis hominum.
32 De aceea acum dați-mi ascultare, copiilor, căci binecuvântați sunt cei ce țin căile mele.
Nunc ergo filii audite me: Beati, qui custodiunt vias meas.
33 Ascultați instruirea și fiți înțelepți și nu o refuzați.
Audite disciplinam, et estote sapientes, et nolite abiicere eam.
34 Binecuvântat este omul care mă ascultă, veghind zilnic la porțile mele, așteptând la stâlpii ușilor mele.
Beatus homo qui audit me, et qui vigilat ad fores meas quotidie, et observat ad postes ostii mei.
35 Fiindcă oricine mă găsește, găsește viață și va obține favoarea DOMNULUI.
Qui me invenerit, inveniet vitam, et hauriet salutem a Domino:
36 Dar cel ce păcătuiește împotriva mea își face rău propriului suflet; toți cei ce mă urăsc iubesc moartea.
qui autem in me peccaverit, lædet animam suam. Omnes, qui me oderunt, diligunt mortem.
