Proverbe 8

1 Nu strigă înțelepciunea? Și înțelegerea nu își ridică vocea?

LA Sapienza non grida ella? E la Prudenza non dà ella fuori la sua voce?

2 Ea stă în picioare pe vârful locurilor înalte, la răspântiile cărărilor.

Ella sta in piè in capo de' luoghi elevati, in su la via, Ne' crocicchi.

3 Strigă la porți, la intrarea cetății, la venire înaintea ușilor.

Ella grida presso alle porte, alla bocca della città, All'entrata degli usci [delle case],

4 Vouă vă strig oamenilor; și vocea mea este spre fiii omului.

[Dicendo]: Io grido a voi, o uomini principali; E la mia voce [s'indirizza] ancora al volgo.

5 Voi, cei simpli, înțelegeți înțelepciunea; și voi, proștilor, fiți cu o inimă înțelegătoare.

Semplici, intendete [che cosa sia] avvedimento; E [voi] stolti, intendete [che cosa sia] buon senno.

6 Ascultați, căci voi vorbi despre lucruri mărețe, și deschiderea buzelor mele va fi cu lucruri drepte.

Ascoltate; perciocchè io proporrò cose eccellenti; L'aprir delle mie labbra [sarà] di cose diritte.

7 Fiindcă gura mea va vorbi adevăr, iar stricăciunea este urâciune buzelor mele.

Conciossiachè il mio palato ragionerà di verità; Ma l'empietà [è] ciò che le mie labbra abbominano.

8 Toate cuvintele gurii mele sunt în dreptate și nu este nimic pervers sau răsucit în ele.

Tutti i detti della mia bocca [son] con giustizia; In essi non [vi è] nulla di torto o di perverso.

9 Toate sunt lămurite pentru cel ce înțelege și drepte pentru cei ce găsesc cunoașterea.

Essi tutti [son] diritti agl'intendenti, E bene addirizzati a coloro che hanno trovata la scienza.

10 Primește instruirea mea, și nu argint; și cunoaștere, mai degrabă decât aur ales.

Ricevete il mio ammaestramento, e non dell'argento; E scienza, anzi che oro eletto.

11 Fiindcă înțelepciunea este mai bună decât rubinele; și toate lucrurile care pot fi dorite nu pot fi comparate cu ea.

Perciocchè la sapienza [è] migliore che le perle; E tutte le cose le più care non l'agguagliano.

12 Eu, înțelepciunea, locuiesc cu chibzuința și aflu cunoaștere din invenții ingenioase.

Io, la Sapienza, abito nell'avvedimento, E trovo la conoscenza de' buoni avvisi.

13 Teama de DOMNUL este să urăști răul; eu urăsc mândria și aroganța și calea rea și gura perversă.

Il timor del Signore [è] odiare il male; Io odio la superbia, e l'alterezza, e la via della malvagità, E la bocca perversa.

14 Sfatul este al meu și înțelepciunea sănătoasă; eu sunt înțelegerea; eu am putere.

A me [appartiene] il consiglio e la buona ragione; Io [son] la prudenza; a me [appartiene] la forza.

15 Prin mine domnesc împărați și prinți hotărăsc dreptate.

Per me regnano i re, Ed i rettori fanno statuti di giustizia.

16 Prin mine conduc prinți și nobili, toți judecătorii de pe pământ.

Per me signoreggiano i signori, Ed i principi, [e] tutti i giudici della terra.

17 Eu îi iubesc pe cei ce mă iubesc, și cei ce mă caută din timp mă vor găsi.

Io amo quelli che mi amano; E quelli che mi cercano mi troveranno.

18 Bogății și onoare sunt cu mine, da, bogății durabile și dreptatea.

Ricchezze e gloria [son] meco; Beni permanenti e giustizia.

19 Rodul meu este mai bun decât aurul, da, decât aur curat, și câștigul meu decât argint ales.

Il mio frutto [è] migliore che oro, anzi che oro finissimo; E la mia rendita [migliore] che argento eletto.

20 Eu conduc pe calea dreptății, în mijlocul cărărilor judecății,

Io cammino per la via della giustizia, In mezzo de' sentieri della dirittura;

21 Pentru a face pe cei ce mă iubesc să moștenească avere; și le voi umple tezaurele.

Per fare eredare il [vero] essere a quelli che mi amano, Ed empiere i lor tesori.

22 DOMNUL mă avea în începutul căii sale, înaintea lucrărilor sale din vechime.

IL Signore mi possedeva al principio della sua via, Avanti le sue opere, ab eterno.

23 Din eternitate am fost înălțată, de la început, înainte de a fi pământul.

Io sono stata costituita in principato ab eterno, Dal principio, avanti che la terra fosse.

24 Când nu erau adâncuri, am fost adusă, când nu erau izvoare abundând cu ape.

Avanti che [fossero] abissi, Nè fonti, nè gorghi d'acque, io fui prodotta.

25 Înainte ca munții să fie așezați, am fost adusă, înainte să fie dealurile;

Io fui prodotta innanzi che i monti fossero profondati, Avanti i colli;

26 Pe când el încă nu făcuse pământul, nici câmpiile, nici cele mai înalte părți ale țărânei lumii.

Mentre egli non avea [ancora] fatta la terra, nè le campagne, Nè la sommità del terreno del mondo.

27 Când el pregătea cerurile, eu eram acolo; când trăgea un cerc pe fața adâncului,

Quando egli ordinava i cieli, io v'[era]; Quando egli disegnava il giro sopra la superficie dell'abisso;

28 Când întemeia norii deasupra, când întărea izvoarele adâncurilor,

Quando egli fermava il cielo disopra; Quando egli fortificava le fonti dell'abisso;

29 Când a dat mării hotărârea sa, ca apele să nu treacă peste porunca lui, când a rânduit fundațiile pământului,

Quando egli poneva il suo termine al mare, Talchè le acque non possono trapassare il suo comandamento; Quando egli poneva i fondamenti della terra;

30 Atunci eram lângă el, ca unul ridicat cu el; și îi eram zi de zi desfătarea, bucurându-mă tot timpul înaintea lui;

Ed era appo lui[come] un allievo, Ed era le [sue] delizie tuttodì; Io mi sollazzava in ogni tempo nel suo cospetto.

31 Bucurându-mă în părțile de locuit ale pământului său; și desfătările mele erau cu fiii oamenilor.

Io mi sollazzo nella parte abitata della sua terra; Ed i miei diletti [sono] co' figliuoli degli uomini.

32 De aceea acum dați-mi ascultare, copiilor, căci binecuvântați sunt cei ce țin căile mele.

Ora dunque, figliuoli, ascoltatemi: Beati [coloro che] osservano le mie vie.

33 Ascultați instruirea și fiți înțelepți și nu o refuzați.

Ascoltate l'ammaestramento, e diventate savi, E non [lo] schifate.

34 Binecuvântat este omul care mă ascultă, veghind zilnic la porțile mele, așteptând la stâlpii ușilor mele.

Beato l'uomo che mi ascolta, Per vegliar tuttodì presso a' miei usci; Per istare a guardia agli stipiti delle mie porte.

35 Fiindcă oricine mă găsește, găsește viață și va obține favoarea DOMNULUI.

Perciocchè chi mi trova trova la vita, Ed ottiene benevolenza dal Signore.

36 Dar cel ce păcătuiește împotriva mea își face rău propriului suflet; toți cei ce mă urăsc iubesc moartea.

Ma chi pecca contro a me fa ingiuria all'anima sua; Tutti quelli che mi odiano amano la morte.