< Proverbe 8 >

1 Nu strigă înțelepciunea? Și înțelegerea nu își ridică vocea?
Ruft nicht die Weisheit laut, und läßt nicht die Klugheit ihre Stimme vernehmen?
2 Ea stă în picioare pe vârful locurilor înalte, la răspântiile cărărilor.
Oben auf den Höhen, draußen auf dem Wege, mitten auf den Straßen hat sie sich aufgestellt;
3 Strigă la porți, la intrarea cetății, la venire înaintea ușilor.
zur Seite der Tore, am Ausgang der Stadt, beim Eingang der Pforten ruft sie laut:
4 Vouă vă strig oamenilor; și vocea mea este spre fiii omului.
An euch, ihr Männer, ergeht mein Ruf, und meine Stimme an die Menschenkinder!
5 Voi, cei simpli, înțelegeți înțelepciunea; și voi, proștilor, fiți cu o inimă înțelegătoare.
Ihr Einfältigen, werdet klug, und ihr Toren, brauchet den Verstand!
6 Ascultați, căci voi vorbi despre lucruri mărețe, și deschiderea buzelor mele va fi cu lucruri drepte.
Höret, denn ich habe Vortreffliches zu sagen, und meine Lippen öffnen sich für das, was gerade ist.
7 Fiindcă gura mea va vorbi adevăr, iar stricăciunea este urâciune buzelor mele.
Denn mein Gaumen redet Wahrheit, aber meine Lippen verabscheuen loses Geschwätz.
8 Toate cuvintele gurii mele sunt în dreptate și nu este nimic pervers sau răsucit în ele.
Alle Reden meines Mundes sind gerecht, es ist nichts Verkehrtes noch Verdrehtes darin.
9 Toate sunt lămurite pentru cel ce înțelege și drepte pentru cei ce găsesc cunoașterea.
Den Verständigen sind sie ganz recht, und wer Erkenntnis sucht, findet sie richtig.
10 Primește instruirea mea, și nu argint; și cunoaștere, mai degrabă decât aur ales.
Nehmet meine Zucht an und nicht Silber, und Erkenntnis lieber als feines Gold.
11 Fiindcă înțelepciunea este mai bună decât rubinele; și toate lucrurile care pot fi dorite nu pot fi comparate cu ea.
Ja, Weisheit ist besser als Perlen, und keine Kleinodien sind ihr zu vergleichen.
12 Eu, înțelepciunea, locuiesc cu chibzuința și aflu cunoaștere din invenții ingenioase.
Ich, die Weisheit, wohne bei dem Scharfsinn und gewinne die Erkenntnis wohldurchdachter Pläne.
13 Teama de DOMNUL este să urăști răul; eu urăsc mândria și aroganța și calea rea și gura perversă.
Die Furcht des HERRN ist ein Hassen des Bösen; Stolz und Übermut, schlechten Wandel und ein verdrehtes Maul hasse ich.
14 Sfatul este al meu și înțelepciunea sănătoasă; eu sunt înțelegerea; eu am putere.
Von mir kommt Rat und Tüchtigkeit; ich bin verständig, mein ist die Kraft.
15 Prin mine domnesc împărați și prinți hotărăsc dreptate.
Durch mich herrschen die Könige und erlassen die Fürsten gerechte Verordnungen.
16 Prin mine conduc prinți și nobili, toți judecătorii de pe pământ.
Durch mich regieren die Herrscher und die Edeln, alle Richter auf Erden.
17 Eu îi iubesc pe cei ce mă iubesc, și cei ce mă caută din timp mă vor găsi.
Ich liebe, die mich lieben, und die mich frühe suchen, finden mich.
18 Bogății și onoare sunt cu mine, da, bogății durabile și dreptatea.
Reichtum und Ehre kommen mit mir, bedeutendes Vermögen und Gerechtigkeit.
19 Rodul meu este mai bun decât aurul, da, decât aur curat, și câștigul meu decât argint ales.
Meine Frucht ist besser als Gold, ja als feines Gold, und was ich einbringe, übertrifft auserlesenes Silber.
20 Eu conduc pe calea dreptății, în mijlocul cărărilor judecății,
Ich wandle auf dem Pfade der Gerechtigkeit, mitten auf der Bahn des Rechts,
21 Pentru a face pe cei ce mă iubesc să moștenească avere; și le voi umple tezaurele.
auf daß ich meinen Liebhabern ein wirkliches Erbteil verschaffe und ihre Schatzkammern fülle.
22 DOMNUL mă avea în începutul căii sale, înaintea lucrărilor sale din vechime.
Der HERR besaß mich am Anfang seiner Wege, ehe er etwas machte, vor aller Zeit.
23 Din eternitate am fost înălțată, de la început, înainte de a fi pământul.
Ich war eingesetzt von Ewigkeit her, vor dem Anfang, vor dem Ursprung der Erde.
24 Când nu erau adâncuri, am fost adusă, când nu erau izvoare abundând cu ape.
Als noch keine Fluten waren, ward ich geboren, als die wasserreichen Quellen noch nicht flossen.
25 Înainte ca munții să fie așezați, am fost adusă, înainte să fie dealurile;
Ehe die Berge eingesenkt wurden, vor den Hügeln ward ich geboren.
26 Pe când el încă nu făcuse pământul, nici câmpiile, nici cele mai înalte părți ale țărânei lumii.
Als er die Erde noch nicht gemacht hatte und was außerhalb [derselben liegt], die ganze Summe des Weltenstaubs,
27 Când el pregătea cerurile, eu eram acolo; când trăgea un cerc pe fața adâncului,
als er den Himmel abzirkelte, war ich dabei; als er auf dem Meeresspiegel den Horizont abgrenzte,
28 Când întemeia norii deasupra, când întărea izvoarele adâncurilor,
als er die Wolken droben befestigte und die Brunnen der Tiefe mauerte;
29 Când a dat mării hotărârea sa, ca apele să nu treacă peste porunca lui, când a rânduit fundațiile pământului,
als er dem Meer seine Schranke setzte, damit die Wasser seinen Befehl nicht überschritten, als er den Grund der Erde legte,
30 Atunci eram lângă el, ca unul ridicat cu el; și îi eram zi de zi desfătarea, bucurându-mă tot timpul înaintea lui;
da stand ich ihm als Werkmeister zur Seite und zu seinem Entzücken Tag für Tag und spielte vor seinem Angesicht allezeit;
31 Bucurându-mă în părțile de locuit ale pământului său; și desfătările mele erau cu fiii oamenilor.
ich spielte auf seinem Erdkreis und hatte mein Ergötzen an den Menschenkindern.
32 De aceea acum dați-mi ascultare, copiilor, căci binecuvântați sunt cei ce țin căile mele.
Und nun, ihr Söhne, gehorchet mir! Wohl denen, die meine Wege bewahren!
33 Ascultați instruirea și fiți înțelepți și nu o refuzați.
Gehorchet der Zucht und werdet weise und seid nicht zügellos!
34 Binecuvântat este omul care mă ascultă, veghind zilnic la porțile mele, așteptând la stâlpii ușilor mele.
Wohl dem Menschen, der mir also gehorcht, daß er täglich an meiner Pforte wacht und die Pfosten meiner Tür hütet;
35 Fiindcă oricine mă găsește, găsește viață și va obține favoarea DOMNULUI.
denn wer mich findet, der findet das Leben und erlangt Gnade von dem HERRN;
36 Dar cel ce păcătuiește împotriva mea își face rău propriului suflet; toți cei ce mă urăsc iubesc moartea.
wer mich aber verfehlt, schadet seiner eigenen Seele; alle, die mich hassen, lieben den Tod!

< Proverbe 8 >