Proverbe 7
1 Fiul meu, ține cuvintele mele și strânge cu tine poruncile mele.
Mans bērns, sargi manus vārdus un glabā pie sevis manu mācību.
2 Ține poruncile mele și vei trăi; și legea mea ca lumina ochilor tăi.
Sargi manu pamācīšanu, tad tu dzīvosi, un manu mācību kā savu acu raugu.
3 Leagă-le împrejurul degetelor tale, scrie-le pe tăblia inimii tale.
Sien to ap saviem pirkstiem, ieraksti to savas sirds galdiņā.
4 Spune înțelepciunii: Tu ești sora mea; și numește înțelegerea, ruda ta;
Saki uz gudrību: Tu esi mana māsa! un atzīšanu sauc par savu radinieci,
5 Ca ele să te țină departe de femeia străină, de străina care lingușește cu vorbele ei.
Ka tu sevi pasargi no svešas sievas, no svešinieces ar mīkstiem vārdiem.
6 Căci de la fereastra casei mele am privit prin deschizătura mea,
Jo es skatījos pa sava nama logu, caur saviem skadriņiem,
7 Și am văzut printre cei simpli, am deosebit printre tineri un tânăr lipsit de înțelegere,
Un redzēju nejēgu vidū un ieraudzīju starp zēniem neprātīgu jaunekli.
8 Trecând strada aproape de colțul ei; și el mergea pe calea spre casa ei,
Tas gāja pa ielu ap nama stūri, staigāja pa viņas nama ceļu,
9 În amurg, în seara zilei, în negrul și întunericul nopții;
Pavakarē, krēslā, nakts vidū un tumsā.
10 Și, iată, l-a întâlnit o femeie cu îmbrăcămintea unei curve și cu inima vicleană.
Un redzi, viņu sastapa sieva, maukas apģērbā un viltu sirdī.
11 (Ea este gălăgioasă și încăpățânată; picioarele nu îi stau în casă;
Šī bija trakule un palaidne, viņas kājas nemetās mājā;
12 Acum afară, acum pe străzi și pândește la fiecare colț).
Te viņa ārā, te uz ielām un glūn aiz visiem stūriem.
13 Așa l-a prins și l-a sărutat și cu o față nerușinată i-a spus:
Un tā viņu apkampa un skūpstīja kā bezkauņa un uz to sacīja:
14 Am ofrande de pace cu mine; astăzi mi-am împlinit promisiunile.
„Pateicības upuri man bija jānes; šodien es savu solījumu esmu pildījusi.
15 De aceea am ieșit să te întâlnesc, din timp am căutat fața ta și te-am găsit.
Tādēļ esmu izgājusi tev pretī, tavu vaigu meklēt un tevi esmu atradusi.
16 Mi-am așternut patul cu cuverturi, cu tapițerii, cu in subțire din Egipt.
Ar apsegiem esmu klājusi savu gultu, ar strīpainiem Ēģiptes palagiem.
17 Mi-am parfumat patul cu smirnă, aloe și scorțișoară.
Savu gultu esmu izkvēpinājusi ar mirrēm, alvejām un kanēli;
18 Vino să ne umplem cu iubire până dimineață, să ne desfătăm cu iubiri.
Nāc, lai izbaudām kārības līdz rītam, lai izpriecājamies mīlestībā;
19 Pentru că soțul nu este acasă, a plecat într-o călătorie lungă;
Jo vīrs nav mājās, viņš aizgājis tālā ceļā,
20 A luat o pungă de bani cu el și va veni acasă la ziua stabilită.
Viņš naudas maku ņēmis līdz, tik uz svētkiem vēl pārnāks mājās.“
21 Cu vorbirea ei măgulitoare l-a făcut să cedeze, cu lingușeala buzelor ei l-a forțat.
Viņa to pierunāja ar savu vārdu drūzmu, ar savu mīksto mēli tā viņu aizrāva.
22 El merge deodată după ea, cum merge un bou la măcelărie, sau ca un nebun la disciplinarea în butuci,
Uz reizi tas viņai gāja pakaļ, kā vērsis iet pie kaušanas un kā nelietis, saistīts uz sodu,
23 Până ce o săgeată îi străpunge ficatul, precum o pasăre se grăbește la capcană și nu știe că aceasta o va costa viața.
Kamēr bulta viņa aknas pāršķeļ; tā putns skrien sprostā un nezin, ka tas pret viņa dzīvību.
24 De aceea dați-mi acum ascultare, copii, și dați atenție cuvintelor gurii mele.
Nu tad, bērni, klausiet mani, un ņemiet vērā manas mutes vārdus.
25 Să nu se abată inima ta spre căile ei, nu te rătăci în cărările ei.
Lai tava sirds nenomaldās uz viņas ceļiem un nenoklīsti uz viņas gaitām;
26 Fiindcă ea a doborât mulți răniți; da, mulți bărbați puternici au fost uciși de ea.
Jo daudz ir to nokauto, ko tā gāzusi zemē, un liels pulks, ko viņa nogalinājusi.
