Proverbe 5
1 Fiul meu, dă atenție la înțelepciunea mea și apleacă-ți urechea la înțelegerea mea,
Oğlum, bilgeliğime dikkat et, Akıllıca sözlerime kulak ver.
2 Ca să iei aminte la discernere și ca buzele tale să păzească cunoașterea.
Böylelikle her zaman sağgörülü olur, Dudaklarınla bilgiyi korursun.
3 Fiindcă buzele femeii străine picură ca fagurele și gura ei este mai alunecoasă decât untdelemnul;
Zina eden kadının bal damlar dudaklarından, Ağzı daha yumuşaktır zeytinyağından.
4 Dar sfârșitul ei este amar ca pelinul, ascuțit ca o sabie cu două tăișuri.
Ama sonu pelinotu kadar acı, İki ağızlı kılıç kadar keskindir.
Ayakları ölüme gider, Adımları ölüler diyarına ulaşır. (Sheol h7585)
6 Ca nu cumva să cumpănești cărarea vieții, căile ei sunt schimbătoare, ca să nu le poți cunoaște.
Yaşama giden yolu hiç düşünmez, Yolları dolaşıktır, ama farkında değil.
7 De aceea ascultați-mă acum copiilor și nu vă depărtați de cuvintele gurii mele!
Oğlum, şimdi beni dinle, Ağzımdan çıkan sözlerden ayrılma.
8 Mută-ți calea departe de ea și nu te apropia de ușa casei ei,
Öyle kadınlardan uzak dur, Yaklaşma evinin kapısına.
9 Ca nu cumva să dai onoarea ta altora și anii tăi celui crud,
Yoksa onurunu başkalarına, Yıllarını bir gaddara kaptırırsın.
10 Ca nu cumva să fie îndestulați străinii cu bogăția ta și ostenelile tale să fie în casa unui străin,
Varını yoğunu yer bitirir yabancılar, Emeğin başka birinin evini bayındır kılar.
11 Și la urmă să jelești, când carnea ta și trupul tău sunt mistuite,
Ah çekip inlersin ömrünün son günlerinde, Etin, bedenin tükendiğinde.
12 Și să spui: Cum de am urât instruirea și inima mea a disprețuit mustrarea;
“Eğitilmekten neden bu kadar nefret ettim, Yüreğim uyarıları neden önemsemedi?” dersin.
13 Și nu am ascultat de vocea învățătorilor mei, nici nu mi-am aplecat urechea la cei ce m-au instruit!
“Öğretmenlerimin sözünü dinlemedim, Beni eğitenlere kulak vermedim.
14 Am fost aproape în fiecare rău în mijlocul mulțimii și al adunării.
Halkın ve topluluğun arasında Tam bir yıkımın eşiğine gelmişim.”
15 Bea apă din propriul tău izvor și ape curgătoare din propria ta fântână.
Suyu kendi sarnıcından, Kendi kuyunun kaynağından iç.
16 Izvoarele tale să se reverse departe și râuri de ape să fie pe străzi.
Pınarların sokakları, Akarsuların meydanları mı sulamalı?
17 Să fie numai ale tale și nu ale străinilor care sunt cu tine.
Yalnız senin olsun onlar, Paylaşma yabancılarla.
18 Fântâna ta să fie binecuvântată; și bucură-te cu soția tinereții tale.
Çeşmen bereketli olsun Ve gençken evlendiğin karınla mutlu ol.
19 Ca cerboaica drăgăstoasă să fie ea și o căprioară plăcută; să te sature tot timpul sânii ei; și fii întotdeauna îmbătat de dragostea ei.
Sevimli bir geyik, zarif bir ceylan gibi, Hep seni doyursun memeleri. Aşkıyla sürekli coş.
20 Și de ce ai dori tu, fiul meu, să fii îmbătat de o femeie străină și să îmbrățișezi sânul unei străine?
Oğlum, neden ahlaksız bir kadınla coşasın, Neden başka birinin karısını koynuna alasın?
21 Căci căile omului sunt înaintea ochilor DOMNULUI și el cumpănește toate cărările lui.
RAB insanın tuttuğu yolu gözler, Attığı her adımı denetler.
22 Propriile lui nelegiuiri îl vor prinde pe cel stricat și va fi ținut cu funiile păcatelor sale.
Kötü kişiyi kendi suçları ele verecek, Günahının kemendi kıskıvrak bağlayacak onu.
23 El va muri fără instruire și în măreția nechibzuinței sale se va rătăci.
Aşırı ahmaklığı onu yoldan çıkaracak, Terbiyeyi umursamadığı için ölecek.
