Proverbe 5
1 Fiul meu, dă atenție la înțelepciunea mea și apleacă-ți urechea la înțelegerea mea,
HIJO mío, está atento á mi sabiduría, y á mi inteligencia inclina tu oído;
2 Ca să iei aminte la discernere și ca buzele tale să păzească cunoașterea.
Para que guardes consejo, y tus labios conserven la ciencia.
3 Fiindcă buzele femeii străine picură ca fagurele și gura ei este mai alunecoasă decât untdelemnul;
Porque los labios de la extraña destilan miel, y su paladar es más blando que el aceite:
4 Dar sfârșitul ei este amar ca pelinul, ascuțit ca o sabie cu două tăișuri.
Mas su fin es amargo como el ajenjo, agudo como cuchillo de dos filos.
Sus pies descienden á la muerte; sus pasos sustentan el sepulcro: (Sheol h7585)
6 Ca nu cumva să cumpănești cărarea vieții, căile ei sunt schimbătoare, ca să nu le poți cunoaște.
Sus caminos son instables; no [los] conocerás, si no considerares el camino de vida.
7 De aceea ascultați-mă acum copiilor și nu vă depărtați de cuvintele gurii mele!
Ahora pues, hijos, oidme, y no os apartéis de las razones de mi boca.
8 Mută-ți calea departe de ea și nu te apropia de ușa casei ei,
Aleja de ella tu camino, y no te acerques á la puerta de su casa;
9 Ca nu cumva să dai onoarea ta altora și anii tăi celui crud,
Porque no des á los extraños tu honor, y tus años á cruel;
10 Ca nu cumva să fie îndestulați străinii cu bogăția ta și ostenelile tale să fie în casa unui străin,
Porque no se harten los extraños de tu fuerza, y tus trabajos [estén] en casa del extraño;
11 Și la urmă să jelești, când carnea ta și trupul tău sunt mistuite,
Y gimas en tus postrimerías, cuando se consumiere tu carne y tu cuerpo,
12 Și să spui: Cum de am urât instruirea și inima mea a disprețuit mustrarea;
Y digas: ¡Cómo aborrecí el consejo, y mi corazón menospreció la reprensión;
13 Și nu am ascultat de vocea învățătorilor mei, nici nu mi-am aplecat urechea la cei ce m-au instruit!
Y no oí la voz de los que me adoctrinaban, y á los que me enseñaban no incliné mi oído!
14 Am fost aproape în fiecare rău în mijlocul mulțimii și al adunării.
Casi en todo mal he estado, en medio de la sociedad y de la congregación.
15 Bea apă din propriul tău izvor și ape curgătoare din propria ta fântână.
Bebe el agua de tu cisterna, y los raudales de tu pozo.
16 Izvoarele tale să se reverse departe și râuri de ape să fie pe străzi.
Derrámense por de fuera tus fuentes, en las plazas los ríos de aguas.
17 Să fie numai ale tale și nu ale străinilor care sunt cu tine.
Sean para ti solo, y no para los extraños contigo.
18 Fântâna ta să fie binecuvântată; și bucură-te cu soția tinereții tale.
Sea bendito tu manantial; y alégrate con la mujer de tu mocedad.
19 Ca cerboaica drăgăstoasă să fie ea și o căprioară plăcută; să te sature tot timpul sânii ei; și fii întotdeauna îmbătat de dragostea ei.
[Como] cierva amada y graciosa corza, sus pechos te satisfagan en todo tiempo; y en su amor recréate siempre.
20 Și de ce ai dori tu, fiul meu, să fii îmbătat de o femeie străină și să îmbrățișezi sânul unei străine?
¿Y por qué, hijo mío, andarás ciego con la ajena, y abrazarás el seno de la extraña?
21 Căci căile omului sunt înaintea ochilor DOMNULUI și el cumpănește toate cărările lui.
Pues que los caminos del hombre están ante los ojos de Jehová, y él considera todas sus veredas.
22 Propriile lui nelegiuiri îl vor prinde pe cel stricat și va fi ținut cu funiile păcatelor sale.
Prenderán al impío sus propias iniquidades, y detenido será con las cuerdas de su pecado.
23 El va muri fără instruire și în măreția nechibzuinței sale se va rătăci.
El morirá por falta de corrección; y errará por la grandeza de su locura.
