Proverbe 5
1 Fiul meu, dă atenție la înțelepciunea mea și apleacă-ți urechea la înțelegerea mea,
Hijo mío está atento a mi sabiduría, y a mi inteligencia inclina tu oído:
2 Ca să iei aminte la discernere și ca buzele tale să păzească cunoașterea.
Para que guardes mis consejos; y tus labios conserven la ciencia.
3 Fiindcă buzele femeii străine picură ca fagurele și gura ei este mai alunecoasă decât untdelemnul;
Porque los labios de la mujer extraña destilan panal de miel; y su paladar es más suave que el aceite:
4 Dar sfârșitul ei este amar ca pelinul, ascuțit ca o sabie cu două tăișuri.
Mas su fin es amargo como el ajenjo; agudo como espada de dos filos.
Sus pies descienden a la muerte: sus pasos sustentan el sepulcro. (Sheol h7585)
6 Ca nu cumva să cumpănești cărarea vieții, căile ei sunt schimbătoare, ca să nu le poți cunoaște.
Si no pesares el camino de vida, sus caminos son instables: no los conocerás.
7 De aceea ascultați-mă acum copiilor și nu vă depărtați de cuvintele gurii mele!
Ahora pues, hijos, oídme, y no os apartéis de las razones de mi boca.
8 Mută-ți calea departe de ea și nu te apropia de ușa casei ei,
Aleja de ella tu camino; y no te acerques a la puerta de su casa.
9 Ca nu cumva să dai onoarea ta altora și anii tăi celui crud,
Porque no des a los extraños tu honor; y tus años a cruel.
10 Ca nu cumva să fie îndestulați străinii cu bogăția ta și ostenelile tale să fie în casa unui străin,
Porque no se harten los extraños de tu fuerza; y tus trabajos estén en casa del extraño:
11 Și la urmă să jelești, când carnea ta și trupul tău sunt mistuite,
Y gimas en tus postrimerías, cuando se consumiere tu carne y tu cuerpo,
12 Și să spui: Cum de am urât instruirea și inima mea a disprețuit mustrarea;
Y digas: ¿Cómo aborrecí el castigo; y mi corazón menospreció la reprensión,
13 Și nu am ascultat de vocea învățătorilor mei, nici nu mi-am aplecat urechea la cei ce m-au instruit!
Y no oí la voz de los que me castigaban; y a los que me enseñaban no incliné mi oído?
14 Am fost aproape în fiecare rău în mijlocul mulțimii și al adunării.
Poco se faltó para que no cayese en todo mal, en medio de la compañía y de la congregación.
15 Bea apă din propriul tău izvor și ape curgătoare din propria ta fântână.
Bebe el agua de tu cisterna, y las corrientes de tu pozo.
16 Izvoarele tale să se reverse departe și râuri de ape să fie pe străzi.
Derrámense por de fuera tus fuentes: en las plazas los ríos de tus aguas.
17 Să fie numai ale tale și nu ale străinilor care sunt cu tine.
Sean para ti solo, y no para los extraños contigo.
18 Fântâna ta să fie binecuvântată; și bucură-te cu soția tinereții tale.
Será bendito tu manadero; y alégrate de la mujer de tu mocedad.
19 Ca cerboaica drăgăstoasă să fie ea și o căprioară plăcută; să te sature tot timpul sânii ei; și fii întotdeauna îmbătat de dragostea ei.
Cierva amada, y graciosa cabra; sus pechos te hartarán en todo tiempo; y de su amor andarás ciego de continuo.
20 Și de ce ai dori tu, fiul meu, să fii îmbătat de o femeie străină și să îmbrățișezi sânul unei străine?
¿Y por qué andarás ciego, hijo mío, con la ajena, y abrazarás el seno de la extraña?
21 Căci căile omului sunt înaintea ochilor DOMNULUI și el cumpănește toate cărările lui.
Pues que los caminos del hombre están delante de los ojos de Jehová, y él pesa todas sus veredas.
22 Propriile lui nelegiuiri îl vor prinde pe cel stricat și va fi ținut cu funiile păcatelor sale.
Sus iniquidades prenderán al impío; y con las cuerdas de su pecado será detenido.
23 El va muri fără instruire și în măreția nechibzuinței sale se va rătăci.
Él morirá sin castigo; y por la multitud de su locura errará.
